Preacinstiţi fraţi întru preoţie, iubiţi credincioşi!

Aş dori să vă împărtăşesc bucuria mea, să vă prezint rugămintea mea şi să-mi exprim recunoştinţa. Mă bucur, pentru că sărbătoarea naşterii lui Isus Cristos mă umple întotdeauna de satisfacţie. Temelia bucuriei noastre este acel mister pe care Evanghelia îl relatează astfel: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. De fiecare dată, în timpul Crăciunului, trăim începutul minunat al răscumpărării noastre, care ne arată că Dumnezeu l-a strâns la piept odată şi pentru totdeauna, în Fiul său, pe omul însetat de iubire. 

Bucuria mea este amplificată în mod deosebit de marele dar pe care l-am primit pentru anul următor de la Sfântul Părinte – solemnitatea beatificării care va avea loc la data de 3 iulie 2011.  Acest dar aş dori să îl aşez sub bradul de Crăciun al fiecărui drag credincios al diecezei. Bucuraţi-vă împreună cu mine şi ajutaţi-mă ca să ne putem pregăti aşa cum trebuie pentru aceste mare eveniment. Vă invit pe toţi cu mult drag ca să ne implicăm activ în programele pastorale. Iată, nu a fost zadarnică rugăciunea plină de abnegaţie, pe care am rostit-o timp de peste zece ani pentru beatificarea episcopului nostru martir Ioan Scheffler. Îi mulţumim Sfântului Părinte şi vă mulţumesc vouă dragi Fraţi şi Surori.

Iar rugămintea mea, care este adresată tuturor, are în vedere Anul Diaconiei. Fericita maică Tereza de Calcutta spunea: „Lumea tânjeşte după Dumnezeu. Dumnezeu doreşte să potolească această sete, de aceea s-a făcut om. Să-l ducem aşadar pe Isus oamenilor”.

Fraţilor şi surorilor, ştim prea bine – Crăciunul nu înseamnă doar bucurie. Trăim un timp în care cei singuratici se simt parcă mai abandonaţi, mai mult decât în orice altă perioadă a anului. Să îndrăznim să-L urmăm pe Isus cel iubitor, nu doar cu ocazia Crăciunului, ci şi în fiecare zi a anului următor, ducându-L la toată lumea printr-un angajament plin de dragoste. Să ne prezentăm în faţa oamenilor, aşa cum a făcut-o şi Isus. I-a ajutat să-şi poarte crucea. Să ne ajutăm şi noi semenii! Isus nu a condamnat pe nimeni, ci mai degrabă a iertat. Şi noi să iertăm din toată inima, dacă cineva greşeşte împotriva noastră. Isus nu a ales cui să dea din bunătatea sa.  Şi noi să facem daruri – nu doar apropiaţilor noştri – celor cu care ne întâlnim. Dacă reuşim să-L aducem pe Isus în viaţa fraţilor noştri, atunci va fi într-adevăr Crăciunul, nu doar în calendar, ci şi în viaţa noastră şi a altora, în fiecare zi.

Al treilea lucru pe care vreau să-l menţionez, este acela de a mulţumi. Nu sunt cuvinte care ar putea cu adevărat să exprime recunoştinţa mea faţă de fraţii mei întru preoţie şi călugăriţele care activează în dieceza noastră, faţă de fraţii călugări, pentru acea muncă pe care au desfăşurat-o pentru credincioşi pe parcursul anului trecut. Dragi credincioşi, să-i iubiţi şi să-i respectaţi! Să vă rugaţi pentru ei şi să le solicitaţi serviciile! Mulţumindu-le, le doresc cu prisosinţă binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu. Dar vă mulţumesc şi vouă, dragi credincioşi, pentru fidelitatea şi ataşamentul vostru faţă de Dumnezeu şi dieceza noastră. Vă mulţumesc pentru donaţiile voastre, prin care aţi sprijinit instituţiile noastre, programele noastre pastorale şi, mai presus de orice, dacă v-aţi implicat activ în viaţa parohiei voastre. Primiţi din toată inima recunoştinţa şi binecuvântarea mea arhierească.

Cu aceste gânduri doresc tuturor sărbători de Crăciun pline de haruri şi un An Nou fericit, binecuvântat de Dumnezeu.

Satu Mare, de Crăciunul anului 2010.

                                                                                        † Episcopul Eugen