Eckstein-Kovacs Peter și-a dat demisia din funcția de consilier prezidențial pe probleme de minorități naționale.

“Am discutat cu președintele Traian Băsescu ăi l-am anunțat verbal despre demisia mea din funcția de consilier prezidențial, iar dânsul a acceptat această demisie. Luni voi depune în scris demisia la Palatul Cotroceni. Demisia mea are la bază punctul meu de vedere exprimat în legătură cu Rosia Montana, care nu coincide cu cel al președintelui Traian Băsescu. Ca și consilier prezidential ar fi trebuit să susțin inițiativele președintelui, ori în acest caz nu o pot face și de aceea am decis că cea mai bună soluție este demisia”, a declarat liderul maghiar.

Poziția sa din ultimii ani și, mai ales, ultimele luni, fata de proiectele legate de Roșia Montană a fost mereu aceeași și în evidentă contradicție cu cea a șefului partidului său, Kelemen Hunor, și cu cea a lui Traian Băsescu. În acest context, singura întrebare legată de despărțirea de Băsescu era doar cea legată de timp: când se va întâmpla?

Asta pentru că nu e prima dată când Eckstein-Kovacs Peter renunță la o funcție publică din motive principiale: în 2008 el și-a dat demisia de la șefia Comisiei Juridice a Senatului după ce UDMR nu l-a susținut în privința ordonanței privitoare la Agenția Națională de Integritate.

Iar în minte îmi vin alte demisii importante din ultimii ani. Monica Iacob Ridzi a așteptat până când i-au ajuns mascații sub geam (și până a fost somată de Băsescu și Boc) pentru a-și da demisia. Cseke Attila a ridicat din umeri la scandalul bebelușilor morți și la închiderea spitalelor, pentru a-și prezenta demisia doar când nu a fost consultat în privința unei repartizări de fonduri bugetare. În fine, Ioan Botiș, demascat că o agenție din subordinea lui aprobase bani europeni pentru soția lui și alți apropiați, a invocat demisia… de onoare.

Comparați doar aceste trei demisii cu cea a lui Eckstein-Kovacs Peter. Care a renunțat la o funcție care nu avea nici cea mai mică legătură cu problema Roșiei Montane. Și o să înțelegeți ce înseamnă, cu adevărat, o demisie de onoare. Respect, domnule Eckstein-Kovacs!

Articol scris de Mihai Goţiu pe Vox Publica