Praful

Pe 26 august 2009, zona destinată publicului divei era o întindere plină de un praf versatil: a făcut continuu drumul picioare - ochi - aria ORL, generând nenumărate accese de tuse şi isterie, lacrimi, dificultăţi respiratorii şi altele asemenea.

Spectatorii au fost nevoiţi să reziste, câteva ore bune, în condiţii care ar fi mulţumit doar elefanţii şi pentru care au plătit, unii dintre ei, câteva milioane (e drept, în lei vechi). Şi-au pus şerveţele la gură, au băut bere şi suc încontinuu, au apelat la evantaie improvizate, numai să poată scăpa nu foarte vătămaţi din perimetru. (Chiar şi eroina serii a fost deranjată de praf: după ce a îndemnat mulţimea să sară, nu şi-a putut reprima o grimasă, obervând, în lumina reflectoarelor, norul stăruitor).

Neajunsul major al atmosferei irespirabile, care te făcea să te gândeşti la bulevardul Magheru ca la cota 1400, socotind după calitatea aerului, a fost completat de altele: cei care şi-au cumpărat bilete în zona cea mai ieftină au fost nevoiţi să privească scena printre copaci; cei care au avut proasta inspiraţie să vină nemâncaţi la concert au stat la cozi uriaşe pentru a-şi cumpăra un hot dog.

Una peste alta, Parcul Izvor ar trebui să rămână un spaţiu pentru paranghelii electorale, cu mici şi bere, la care inspiri praful laolaltă cu fumul, de bunăvoie, în cunoştinţă de cauză şi, cel mai important, gratis.

Show-ul

Dar cum miercuri seară la Izvor a fost spectacol, e cazul să precizăm că a fost unul memorabil. Publicul de vârstă tânără a rămas şocat de vitalitatea protagonistei: după concert, două fete schimbau impresii: „Noi ne ţinem de şale şi aia, la 51 de ani, n-are nimic, după două ore de dansat încontinuu”. Cei care-şi doreau numai hituri au fost şocaţi de momentul în care, înconjurată de muzicanţi de gen, Madonna s-a pornit pe discursuri despre discriminarea romilor în Europa de Est. Patrioţii au rămas şocaţi de faptul că, la sfârşitul concertului, dansatorii au fluturat pe scenă un steag franţuzesc şi unul turcesc. (Au rămas cu consolarea că diva a rostit, în repetate rânduri, „Romania” şi „Bucurest”, semn că ştie exact unde se află).

Cei care o ştiu pe Madonna doar din videoclipuri şi de pe album au rămas şocaţi că vocea nu-i sună grozav, în variantă live. Dar trebuie să apelezi la bunăvoinţa maselor, atunci când ai de cântat şi de dansat, în acelaşi timp, preţ de aproape două ceasuri.

Fanii înrăiţi au fost şocaţi de faptul că favorita lor a plecat fără să dea un bis. Fanii lui Michael Jackson au fost, în schimb, impresionaţi de omagiul perpretuu adus de „regina muzicii pop” defunctului rege al genului: de la un dansator (asiatic) costumat ca Jacko, care a reprodus unul dintre celebrele lui numere coregrafice, la versurile de la „Man in the Mirror”, afişate pe un perete video, şi mănuşa albă bătută în pietre, purtată la final de Madonna, dansatori şi instrumentişti. La capitolul surprize plăcute, apărătorii planetei au savurat momentul anti-consumism, anti-încălzire globală, anti-război, anti-sărăcie, pentru care vedeta a apelat la proiecţii video şi mesaje explicite. „Get stupid”/„Prostiţi-vă” era fraza „rostită” (cu ajutor computerizat) de Hitler, Kim Jong-il, Mahmud Ahmadinejad şi alţii asemenea, în vreme ce de cealaltă parte a baricadei vizuale şi ideologice s-au aflat Maica Teresa, Al Gore, Bono, JFK, Bill Clinton, Barack Obama şi Oprah.

Pentru „neiniţiaţi”, maşinăria de divertisment de pe scenă a fost, dacă nu şocantă, măcar copleşitoare. Întregul, impecabil pus la punct, a funcţionat perfect. Madonna rămâne o excelentă dansatoare (şi un personaj care poate fi şi seducător, şi caraghios cu premeditare); luminile şi efectele vizuale - superbe, trupa care îi completează prestaţia - fenomenală. Dansatorii ei au părut roboţi programaţi să execute perfect orice mişcare, oricât de nebunească. Ai fi rămas convins de asta dacă, privindu-i din apropierea scenei, n-ai fi văzut cum ţâşnesc din ei stropi, la fiecare piruetă.