9/11: şapte întrebări fără răspuns după şapte ani
Pe 11 septembrie 2001, 19 terorişti deturnau patru avioane de pasageri pentru a le utiliza ca bombe zburătoare împotriva unor ţinte reprezentative pentru principalul duşman al-Qaeda, Statele Unite ale Americii.
Două distrugeau turnurile gemene de la World Trade Center din New York, iar unul dintre ele se prăbuşea în Pentagon. Al patrulea avion, care se îndrepta spre Washington, s-a prăbuşit pe un câmp din Pennsylvania, după intervenţia pasagerilor. După şapte ani, unele dintre întrebările legate de atentate nu şi-au găsit un răspuns mulţumitor.
1. Unde este Bin Laden?
Conducătorul al-Qaeda care şi-a asumat responsabilitatea pentru atentat rămâne cel mai căutat om de pe planetă. După ce forţele americane au fost aproape de a-l ucide la Tora Bora, în Afganistan, la sfârşitul lui 2001, i s-a pierdut urma, în ciuda apariţiei a numeroase înregistrări video în care lansează apeluri la lupta împotriva Occidentului. Serviciile de informaţii îl localizează în zona tribală dintre Afganistan şi Pakistan. Oficialii americani şi pakistanezi au decis de curând o schimbare de strategie în vânătoarea teroristului: se vor concentra pe utilizarea de drone-spion Predator în regiune, scrie „The Washington Post“. Încercarea de a racola informatori în rândul islamiştilor nu a dat rezultatele scontate.
2. E posibil un nou 9/11?
Analiştii se tem chiar de posibilitatea organizării unui atac cu arme de distrugere în masă. Un raport prezentat de o comisie bipartizană americană formată din foşti oficiali, Parteneriatul pentru o Americă Sigură, demonstrează că administraţia Bush nu a făcut suficient pentru a preîntâmpina o catastrofă nucleară, biologică sau chimică. Materiale radioactive provenite din Iran, Coreea de Nord sau chiar din Rusia ar putea ajunge la membrii al-Qaeda. Experţii consideră că o detonare a unei bombe „murdare“ de către terorişti are o probabilitate de 50% în următorii zece ani.
3. S-a aflat al-Qaeda în spatele atentatelor de la 9/11?
Dacă raportul comisiei americane de investigare a concluzionat vinovăţia al-Qaeda, în ţările arabe se crede că SUA şi Israelul au scotocit după un pretext pentru a ataca Irakul pentru petrol. În credinţa populară s-a împământenit ideea absurdă că nici un evreu nu şi-ar fi pierdut viaţa în atentat, fiind anunţaţi de planul diabolic. Publicistul francez Thierry Meyssan a dedicat o carte întreagă acestei ipoteze. Cineastul Michael Moore a subliniat legăturile cu iz de petrol dintre Casa Albă şi familia Bin Laden.
4. Ce legătură a avut Irakul cu atentatele din 2001?
Ignorând opoziţia Europei de Vest, tandemul Bush-Blair a invadat Irakul în mai 2003, după ce publicul a fost convins, cu dovezi nu prea concludente, că Saddam ar avea legături cu al-Qaeda. Alt pretext a fost supoziţia că Irakul ar fi avut arme de distrugere în masă, ipoteză contrazisă de inspectorii ONU şi nesusţinută cu probe nici măcar după cucerirea Irakului. Până şi marele teoretician neoconservator Francis Fukuyama a fost nevoit să admită că SUA s-au pripit.
5. A ştiut administraţia Bush de iminenţa atacurilor?
Până şi poate cel mai fervent duşman al dreptei americane, lingvistul Noam Chomsky, nu crede că administraţia Bush a organizat atentatele. „S-ar fi aflat sigur şi republicanii s-ar fi trezit în faţa plutonului de execuţie“, a spus Chomsky. Cu toate acestea, Casa Albă a primit avertismente referitoare la posibilitatea unor atacuri teroriste. FBI, care aduna informaţii despre celula teroristă încă din 1993, i-a înaintat preşedintelui american, pe 6 august 2001, un raport prin care avertiza că al-Qaeda antrenează piloţi pentru deturnarea de avioane pe care să le prăbuşească asupra unor ţinte din SUA. Briefingul a trecut însă neobservat de preşedintele aflat în vacanţă.
6. Mai sunt drepturile civile aceleaşi după 11 septembrie?
O adevărată isterie a securităţii a cuprins lumea vestică. În octombrie 2001, în SUA a intrat în vigoare vestitul Patriot Act, care îngăduie accesul agenţiilor de securitate la datele personale ale americanilor, de la fişe medicale până la e-mailuri personale, şi să asculte la discreţie convorbirile telefonice. Guvernul american a continuat în această direcţie, transferând suspecţi de terorism în state unde legile americane nu sunt aplicabile, pentru a putea folosi tortura în investigaţii, iar Guantanamo a devenit celebru pentru tratamentul inuman la care erau supuşi deţinuţii. Până şi Franţa a gândit un sistem informaţional care să monitorizeze inclusiv orientarea sexuală a celor bănuiţi de activităţi antisociale şi de terorism.
7. Le mai pasă americanilor de războiul antiterorism?
În opinia expertului în terorism şi antiterorism Michael Radu, „nu în măsura în care ar trebui. Înţelegerea şi educaţia publică pe această temă sunt încă insuficiente“. Războiul antiterorism este o temă marginală în cursa electorală pentru Casa Albă, deşi a schimbat în mod radical viaţa americanilor. Alegătorii americani sunt mult mai preocupaţi de abordarea temelor economice, având în vedere criza cu care se confruntă economia americană. Cei doi candidaţi la funcţia supremă în statul american au decis însă ca la comemorarea a şapte ani de la 9/11 să lase deoparte cursa electorală şi să se întâlnească la ceremonia ce va avea loc în Parcul Zucotti, aproape de Ground Zero.
După şapte ani de război antiterorism, rezultatele sunt dezamăgitoare. Noam Chomsky crede că numai sistemele autoritare au beneficiat de pe urma panicii create, întrucât au putut restrânge libertăţile civile. Mai mult, obsesia securităţii n-a prevenit atacurile feroce asupra Marii Britanii şi Spaniei. Campania militară din Irak a făcut mai multe victime americane decât războiul din Vietnam. Nici presupusele resurse de petrol capturate în Irak n-au fost foarte folositoare, întrucât războiul a propulsat preţul carburanţilor la un nivel fără precedent. Nici lumea islamică nu a prea avut motive să se bucure de lovitura aplicată „diavolului american“. Pacea în Orientul Mijlociu s-a îndepărtat mai mult ca niciodată de o eventuală instaurare.
Tags: wtc atentat comemorare 9/11 3919 vizite
Distribuie pe
În era digitală, munca remote a devenit nu doar o opțiune, ci un stil de viață ales de tot mai mulți profesioniști. Adaptarea la acest mod de lucru necesită însă mai mult decât disciplină și gestionarea eficientă a timpului
Fiindcă orice lucru bun vine din Canada, iar Bono de la U2 a decretat că lumea are nevoie de mai multă Canada, aproape că nu e deloc surprinzător faptul că propunerea Partidului Democrat pentru președinția Statelor Unite ale Americii, Kamala Harris, are legături din tinerețe cu Canada.
S-a confirmat oficial: „Tigrii lui Arkan” îi caută pe ţiganii ucigaşi
