Aşa s-a născut Ooberfuse (în traducere aproximativă „Super-fuziune”, desemnând amestecul de elemente muzicale occidentale şi orientale pe care îl promovează trupa). Primul lor soundtrack „Heart’s Cry” a fost lansat pe piaţă oarecum „neterminat”.

„Am simţit de la bun început că îi lipseşte ceva. Soarta a făcu ca Hal, colegul meu de trupă, să înscrie melodia pe lista de pe care organizatorii vizitei papale la Londra să aleagă ceea ce ei au numit Imnul Tinereţii. Cu o inspiraţie genială, Hal a cerut permisiunea biroului papal din Londra să folosim vocea Papei Benedict în melodie, ceea ce a completat perfect mesajul pe care doream să-l transmitem” – îşi aminteşte Cornel.

Apoi a venit surpriza uriaşă. Rupând tradiţia de a promova, în cel mai bun caz, melodii soft-rock pentru atragerea tineretului spre Biserica Catolică, coordonatorii vizitei Suveranului Pontif în Anglia, au luat decizia de a desemna ca Imn al Tinereţii o melodie mai pe gustul generaţiei noi din zilele noastre. Iar această melodie a fost „Heart’s Cry” de Ooberfuse.

„Iniţial nu am conştientizat importanţa acestei decizii şi nu eram pregătit pentru ce avea să urmeze. Însă, după ce unul dintre cele mai mari ziare din Regatul Unit, The Independent, a publicat ştirea, ne-am trezit cu videoclipul postat pe Youtube şi cu textul tradus în mai multe limbi, apoi au început să curgă telefoanele din toată lumea, mai ales de la posturi de radio din ţări catolice sud-americane, foarte interesate de vizita istorică a papei în Marea Britanie” – declară, încântat, sătmăreanul.

Difuzarea melodiei „Heart’s Cry” în timpul Vigiliei din Hyde Park a fost momentul de glorie al trupei Ooberfuse, Cornel primind nenumărate mesaje de felicitare, pe telefonul mobil şi pe Facebook, de la prieteni sau necunoscuţi din toată lumea, inclusiv din România.

„E adevărat că aici au fost nişte probleme. Papa Benedict nu e o personalitate foarte iubită într-o ţară cu populaţie majoritară protestantă, mai ales după recentele scandaluri cu preoţii pedofili. Unii englezi s-au şi grăbit să ne numească Noii Apostoli ai Diavolului” – spune, amuzat, Cornel.

Aceste mici incidente nu l-au descurajat. Sătmăreanul continuă să lucreze la noi proiecte în studioul său şi pregăteşte noi surprize plăcute cu trupa Ooberfuse. Cât despre o eventuală revenire în România… „În plan muzical, în România nu m-am simţit niciodată în acvariul meu, ca să zic aşa. Trebuia să ne chinuim să menţinem Stigma într-o zonă accesibilă şi comercială, ceea ce nu era întotdeauna pe placul nostru. Eu am simţit mereu chemare spre muzica underground, iar ceea ce în România e underground, aici e la fel de comercial ca Britney Spears, fiindcă piaţa muzicală e vastă şi există cerere pentru toate stilurile. Aşa că mă relaxez şi fac muzică aşa cum vreau eu, fără presiuni de natură comercială. Acum sunt în acvariul meu” – declară mulţumit Cornel Sorian.

Iar când îşi ia câte-o mini-vacanţă, o duce pe fiica sa de 9 ani, Maya, la Brighton Pier, să numere împreună vapoarele de pe Canalul Mânecii, sau în parcul de distracţii, să se dea în maşinuţe.