Locale Altele
Duminica, 25 Octombrie 2020
Dum, 25 Oct 2020
LocaleEvenimentAdministratieSocialCulturalPoliticEconomicInfracţionalitateEducaţieReligieSportAlteleOh Canada
Ne găsești pe Facebook

InterneExterneAlteleDivertismentŞtiinţă/TehnolologieAuto/MotoSănătateLifestyleGalerie FotoParty Foto
Prietenul porumbeilor
Sergiu Lenghel  - Duminica, 27 Decembrie 2009

Sătmărenii care trec zilnic prin Centrul Nou au ocazia să vadă frecvent o scenă înduioşătoare: un adolescent înconjurat de porumbei, care ciugulesc fărâme de pâine dintre buzele lui. Băiatul se numeşte Gheorghe Vraja şi toată lumea din zonă îl cunoaşte ca „Ghiţă, prietenul porumbeilor”.

 

La cei 18 ani ai săi, Ghiţă îşi face veacul zilnic în preajma Casei de Cultură a Sindicatelor, fiind cunoscut de toţi patronii localurilor din zonă.

Atunci când mai duce gunoiul strâns de la cele două pizzerii, este răsplătit cu bani de buzunar. Din puţinul pe care îl are, tânărul nu uită să cumpere hrană pentru sutele de porumbei care şi-au făcut cuib în centrul oraşului.

 

Porumbeii îl recunosc pe Ghiţă de fiecare dată şi se adună în jurul lui, i se aşază pe umeri, pe cap, îi ciugulesc din palmă sau chiar dintre buze.

 

Ghiţă provine dintr-o familie cu cinci copii, el fiind cel mai mare dintre toţi, iar atunci când nu este la Şcoala Ajutătoare de lângă Policlinică, îşi petrece tot timpul printre porumbei.

"Ei recunosc oamenii buni şi cei răi. Sunt mulţi care încearcă să le dea de mâncare, dar nu reuşesc, aşa că tot la mine vin" - spune Ghiţă, care a crescut, practic, împreună cu porumbeii în ultimii ani.

 

"Cea mai bună hrană pe timpul iernii este mălaiul amestecat cu grâu. Le mai dau şi seminţe sau pâine. Să ştiţi că le place chiar şi salamul. Acum le-am cumpărat un corn de la magazin, că am primit ceva mărunţiş de la oameni" - mărturiseşte băiatul. "Este o femeie bătrână care locuieşte pe aproape şi iubeşte la fel ca mine aceste păsări. Îmi dă bani pentru că ştie că le cumpăr de mâncare" - mai spune Ghiţă.
 

 

Modest de felul său, acesta nu agresează sătmărenii, la fel cum fac alţi cerşetori, ba chiar mai intră prin localuri să vadă dacă poate da o mână de ajutor. Tânărul din cartierul Solidarităţii nu vrea altceva de la viaţă decât un job pentru a nu mai fi nevoit să stea în oraş cât e ziua de lungă. "Am crescut la Casa de copii pentru că mama nu avea cum să mă crească. Locuiesc în Solidarităţii, împreună cu bunica şi cu fraţii mei. Aş vrea să îi ajut şi eu cum pot" - afirmă băiatul cu inima mare.

 

1249 vizite
Distribuie pe