Pensionari patroni de Internet Cafe
Sergiu Lenghel - Joi, 02 Septembrie 2010 Afacerea soţilor Mihai şi Eleonora Lochli, pensionari din Micro 16, este reprezentativă pentru evoluţia Internetului în Satu Mare şi în lume.
La începutul acestui deceniu, când le-a venit ideea năstruşnică să-şi deschidă un Internet Cafe la parterul blocului unde locuiau, la vârsta la care alţii aşteaptă doar să-şi răsfeţe nepoţii, atunci vecinii zâmbeau cu indulgenţă. Iniţiativa le-a aparţinut, de fapt, celor doi băieţi ai familiei Lochli, pasionaţi de calculatoare ca toţi adolescenţii, care şi-au convins părinţii trecuţi de prima tinereţe că merită să investească în acest domeniu o sumă frumuşică pe care Mihai Lochli tocmai o moştenise. Zis şi făcut. Şi-au transformat apartamentul într-un Internet Cafe, ba chiar s-au extins, cumpărând şi apartamentul vecinului, atunci când afacerea mergea ca pe roate. În vremurile acelea nu toată lumea avea calculator acasă, iar Internet Cafe-urile erau pline de tineret care „socializa” toată ziua pe mess şi „încingea” PC-urile cu site-uri porno. Anii au trecut, a crescut o nouă generaţie de adolescenţi care au net wireless deja în leagăn, aşa că Internet-Cafe-urile au devenit demodate şi majoritatea lor s-au închis, rând pe rând. Cu un conservatorism specific vârstei, soţii Lochli continuă, însă, să reziste invaziei confortului online la domiciliu şi menţin în funcţiune vechiul Internet Cafe, cu toate că abia îşi acoperă cheltuielile. Această cyber-cafenea de la parterul unui bloc din Micro 16 reprezintă ultimul refugiu pentru acei câţiva tineri care încă nu au calculatoare acasă. "Sunt în vacanţă şi mai vin uneori aici pentru că mie nu mi-au cumpărat părinţii calculator. Dar începe şcoala şi poate îi conving să-mi ia unul. Toţi colegii mei au deja” - spune Marius Culic, un elev în vârstă de 13 ani. Chiar dacă afacerea nu le aduce mari beneficii materiale, soţii Lochli spun că s-au obişnuit să vină în fiecare zi la "serviciu", deşi ar putea trăi liniştiţi doar din pensia lunară. "Se spune că munca înnobilează omul. Doar faptul că am ceva activitate mă mulţumeşte. Vara asta ne-am sfătuit cu băieţii. Aveam două variante: cumpărăm calculatoare noi, în speranţa că vom avea clienţi mai mulţi, sau lăsăm totul aşa şi vedem ce va fi anul acesta. Chiria pe care am putea să o primim de la cineva care şi-ar deschide vreun cabinet medical, de exemplu, reprezintă cam aceeaşi sumă cât profit obţinem acum. Dar atunci ar trebui să stau acasă, la fel ca alţi pensionari" - conchide Eleonora.
|