Locale Altele
Duminica, 15 Decembrie 2019
Dum, 15 Dec 2019
LocaleEvenimentAdministratieSocialCulturalPoliticEconomicInfracţionalitateEducaţieReligieSportAlteleOh Canada
Ne găsești pe Facebook


InterneExterneAlteleDivertismentŞtiinţă/TehnolologieAuto/MotoSănătateLifestyleGalerie FotoParty Foto
Tablou de familie, cu căţeluş, sub pod
Florin Răchitan  - Marti, 18 Octombrie 2011

Un flacon de Cola, aruncat de cineva de pe Podul Decebal, aterizează pe malul Someşului. „Noa, măcar avem ce bea după gulaşul ăsta” – se bucură Vadasz Timea, care tocmai pune tăiţeii în zeama lungă, fiartă pe nişte oase, pe un foc încropit din vreascuri.
 


În momentul în care deşurubează dopul de pe flacon, din cauza presiunii rezultate în urma agitării, cam jumătate din Cola iese sub formă de spumă, la care tinerii din jur se prăpădesc de râs. „Noa, acuma ai stropit bunătate de covor persan” – face haz de necaz unul dintre cei cinci fraţi mai mici ai „bucătăresei”.
 


Covorul despre care vorbeşte este, într-adevăr, întins la „intrarea” sub Podul Decebal, acolo unde şi-a găsit adăpost în timpul verii o duzină de oameni ai străzii. Cei mai mulţi dintre ei sunt în relaţii de rudenie, aşa că imaginea seamănă cu un tablou de familie, chiar dacă nu e foarte idilic.
 


În lipsa celor cinci copii proprii, pe care i-a dat în plasament, Vadasz Timea le găteşte celor cinci fraţi mai mici, dar şi celorlalţi membri ai clanului, încercând să inventeze în fiecare zi „reţete” noi pe baza „ingredientelor” culese de boschetari de prin pubelele de gunoi din cartiere sau şterpelite de pe tarabele din pieţe.

 

„Mâncăm şi noi ce apucăm, mai primim câte ceva şi de la locatarii blocurilor din jur, cărora li se face milă de noi, şi se întâmplă destul de des să ni se arunce diverse chestii de pe pod” – spune Ioan Karlos Sava, care trăieşte împreună cu sora sa pe străzi de vreo doi ani, de când le-a murit bunica, iar ei au fost alungaţi din locuinţa socială de pe strada Vulturului, care fusese repartizată bunicii. Pe părinţi nu i-au cunoscut, ceea ce se poate spune cam despre toţi cei de sub Podul Decebal.
 

 

„Pe mine mă cunoaşte toată lumea, toţi poliţiştii şi toţi ziariştii” – se laudă unul dintre cei cinci fraţi Vadasz, Ernő, care, din cauza unui beteşug la picioare nu poate să umble şi îşi petrece cam toată ziua cerşind la baza scărilor ce urcă pe Podul Decebal. În acest timp, unul dintre fraţii săi mai în putere lucrează ca zilier oriunde e solicitat şi câştigă cam 25 de lei într-o zi, din care întreţine, practic, toată familia.
 

 

Uneori banii nu ajung şi atunci fraţii apucă o pungă din care încep să prizeze ceva. „De unde luaţi bronzul?”- întreabă reporterul naiv, la care pe fraţii Vadasz îi pufneşte râsul. „Nimeni nu mai prizează bronz, acum diluantul e la modă” – fac ei precizarea necesară. Îl cumpără în sticluţe de la un cunoscut magazin de instalaţii sanitare, iar câte-o doză îi face să uite de foame.

 

De la autorităţi primesc doar bastoane în cap şi spray lacrimogen în faţă, ori de câte ori sunt prinşi şterpelind câte-o felie de pizza lăsată de clienţi pe masa vreunei terase sau dacă sunt reclamaţi pentru mizeria pe care o fac în zona podului. Nu primesc nici un fel de ajutoare sociale de nicăieri, singurul sprijin venind din partea Asociaţiei „Stea”, care le ţine evidenţa, le permite să facă duş sau să-şi spele hainele şi pe câţiva dintre ei i-a dus chiar într-o tabără în timpul verii.

 

Acum, că se apropie iarna, îşi vor lua catrafusele şi se vor muta la Adăpostul de Noapte din cartierul 14 Mai. Când frigul va deveni insuportabil, li se va permite să rămână în adăpost şi în timpul zilei, pentru a nu îngheţa pe stradă.
 

 

La plecarea noastră de sub pod auzim dinspre mormanul de gunoaie un scâncet ca de copil. În scurt timp îşi face apariţia un căţeluş alb ca un miel, care ni se gudură la picioare. „Al cui e câinele? – întreabă din nou reporterul naiv, iar reacţia boschetarilor e tot un râs înfundat. „E al nostru, al tuturor, dar ne e teamă că nu-l vom putea duce cu noi la adăpostul de noapte iarna, că nu-l vor primi acolo” – spune „bunica” grupului, Aurelia Kelemen. Aviz pasionaţilor de adopţii de căţei pufoşi şi drăgălaşi (până cresc).

3833 vizite
Distribuie pe