Tyche, o nouă planetă cu o masă de patru ori mai mare decât cea a lui Jupiter, se ascunde în Norul Oort, conform oamenilor de ştiinţă John Matese şi Daniel Whitmire de la Universitatea din Louisiana.

Planeta se găseşte la o distanţă de 15.000 de ori mai mare de Soare decât Pământul. Cei doi cercetători cred că gigantica gazoasă (planeta) este compusă din hidrogen si heliu la fel ca atmosfera lui Jupiter, informează The Independent.

Whitmire şi Matese propun teoria conform căreia ar mai exista o planetă uriaşă în sistemul nostru solar. Telescopul Wise de la NASA a adunat deja multe date care se analizează. Observaţiile finale se vor publica abia în luna aprilie. Odată ce Tyche va fi localizată, şi alte telescoape vor putea confirma existenţa planetei.

Tyche are o temperatură de -73 grade Celsius

După detronarea lui Pluto ca ultima planetă din sistemul solar, Asociaţia Astronautică Internaţională ar putea-o considera pe Tyche cea de-a noua planetă. Acum aproape cinci ani, oamenii de ştiinţă considerau că Soarele face parte dintr-un sistem solar binar şi că ar mai exista un soare-frate mult mai slab în jurul căruia s-ar fi putut forma gigantica gazoasă Tyche. Conform acestei teorii, planeta s-a format în jurul altui soare şi a fost acaparată ulterior de Soarele nostru.

Atmosfera lui Tyche ar conţine în principal hidrogen şi heliu, este de aşteptat să aibă sateliţi şi o temperatură de -73 grade Celsius, de cinci ori mai "caldă" decât Pluto. "Căldura a rămas în urma formării. Pentru ca un obiect de asemenea mărime să se răcească îi trebuie mult timp" informează Whitmere, citat de The Independent.

Unde se ascunde noua planetă

Planeta se ascunde în Norul Oort, o structură sferică cu o rază de un an lumină care se întinde pe un sfert din distanţa către Alfa Centauri, cea mai strălucitoare stea din constelaţia sudică. Marea majoritate a obiectelor din acest nor sunt bucăţi de gheaţă aflate la temperaturi apropiate de 0 absolut (-273 grade Celsius).

Teoria convenţională susţine că, dacă gigantica gazoasă există, masa gravitaţională a acesteia ar abate de la traiectoria lor cometele din Norul Oort, însă acest fapt nu s-a observat încă. Cometele sunt formate din bucăţi mari sau mai mici de gheaţă, iar pe măsură ce acestea se apropie de Soare, o parte din gheaţă se topeşte şi apare coada luminoasă caracteristică.

Profesorul Matise sugerează că respectivele comete s-au abătut deja de la traiectorie şi după mai multe treceri prin interiorul sistemului solar masa lor s-a diminuat până la puncul în care au devenit mult mai greu de detectat.