Prin felul cum ciuguleşte din chec şi soarbe din cafeaua cu muuuuult lapte - este chintesenţa femeii-copil; prin felul cum vorbeşte despre arhitectura secesionistă a clădirilor din centrul Sătmarului - este femeia intelectuală; picturile ei trădează zbuciumul femeii nonconformiste, iar unduirea vocii ei, când vorbeşte la telefon cu iubitul, dezvăluie sentimentele femeii in love.

Ea este Rolina Elsje Blok şi credem că am fost inspiraţi atunci când am ales-o să reprezinte imaginea Femeii Moderne în această zi de sărbătoare. Numele ei sună puţin ciudat pentru noi, dar ea este cât se poate de sătmăreancă.

„E un story întreg cu numele meu. Unul dintre strămoşii mei, Roelof Blok, mare inventator, apare în celebra pictură a lui Rembrandt – Lecţia de anatomie. Familia tatălui meu olandez a propus la un moment dat să mă cheme Roelofina, dar mama, moroşancă din Micula, s-a opus, fiindcă suna ca dracu. A propus, în schimb, acest nume cu rezonanţă latină, mai caldă, acceptată de toată familia, dar, ca să împace şi capra şi varza, mi-au pus şi un al doilea nume, tipic olandez” – povesteşte amuzată adolescenta născută la Haga, dar care trăieşte deja de şase ani la Satu Mare.

Părul blond, ochii albaştri şi trăsăturile frumoase ale chipului ei sunt rezultatul combinaţiei reuşite între genele poporului de la Marea Nordului şi cele maramureşene-ucrainene. Experienţa inedită a copilăriei petrecute în paralel în două lumi atât de diferite şi-a pus o amprentă de netăgăduit asupra personalităţii ei, care se afirmă deja cu o forţă covârşitoare, deşi ea e încă la vârsta liceului.

„La Haga am trăit, practic, în buricul târgului şi îl aveam aproape pe bunicul meu, un savant renumit în Olanda şi nu numai. Atmosfera în care am crescut era tipică civilizaţiei occidentale, în care totul e pus la punct până în cele mai mici detalii. În familie vorbeam numai în limba olandeză, aşa că vă puteţi imagina şocul cultural pe care îl aveam când veneam uneori în vizită la bunicii din Micula.

Şocul îl resimţeam, însă, numai în primele zile, apoi încet-încet învăţam să mă bucur de compania copiilor de-o vârstă cu mine, cu care mă jucam prin curte sau prin grădină cât era ziulica de lungă. Nu vorbeam aceeaşi limbă, dar asta nu ne-a împiedicat să ne înţelegem de minune şi să-mi fac mulţi prieteni. Era o situaţie neobişnuită pentru mine să pot să ies în faţa casei şi să văd atât de mulţi copii într-un sat mic. Mai am amintiri dragi legate şi de felul în care mă chema bunica în casă şi cum mă servea cu sarmale şi alte mâncăruri ce-mi erau total necunoscute” – îşi deapănă amintirile fetiţa cu codiţe blonde.

Aproape de vârsta adolescenţei, însă, Rolina şi-a pierdut tatăl, iar mama a hotărât să se întoarcă în ţara ei, cu tot cu fiică. Fiindu-i recunoscute talentele în domeniul artistic, a fost înscrisă în clasele de gimnaziu la Liceul de Artă „Aurel Popp”, unde studiază şi în prezent pictura.

„În prima zi în care am intrat în clasă, i-am făcut pe toţi colegii mei stupid people, fiindcă niciunul nu ştia o boabă de engleză, ceea ce era de neînţeles pentru mine. Apoi am avut nevoie de patru luni ca să învăţ limba română şi m-am ataşat foarte mult de profesoara care m-a ajutat să trec de acest hop. Cu timpul, m-am adaptat destul de bine la realităţile de aici, cred, şi m-am trezit chiar într-o gaşcă de prieteni dragi” – povesteşte Rolina, jucându-se cu firimiturile de chec din farfurie.

Când vine vorba de ce-i place şi ce nu-i place în România, face remarci amuzante la universul pestriţ în care ne trăim viaţa şi pe care ea îl vede şi cu ochii unui om venit „de afară”. Simţurile ei artistice sunt „bombardate” uneori de kitsch-ul dus la extrem, dar nu pare deloc oripilată, dimpotrivă, susţine că şi acesta poate fi o formă de artă. Ciudată, e adevărat, dar şi ceea ce face ea în domeniul artistic este considerată o ciudăţenie de mulţi dintre cei care i-au văzut lucrările.

„La liceu nu prea ne învaţă aşa ceva, dar pe mine mă inspiră mai ales curentul Pop-Art, promovat intens de Andy Warhol pe vremuri. Sigur că lucrările de Pop-Art nu sunt tocmai pe gustul publicului conservator, dar nici nu cred că arta înseamnă să desenăm cât mai fidel muşchii fesieri ai lui David, de Michelangelo” – spune cu o surprinzătoare siguranţă de sine eleva de la Liceul de Arte.

Preocupările ei extraşcolare se înscriu cam în acelaşi tipar. Preferinţe muzicale de la Coldplay la Manowar, dar care pot fi deviate şi spre electric-jazz sau house, iar singurul local din Satu Mare în care îşi poate imagina hanging-out-ul cu prietenii este, bineînţeles, Shadows.

Sună telefonul mobil, iar Rolina începe să vorbească în engleză, cu cel mai curat accent britanic. Realizăm repede că e o discuţie foarte privată şi ne străduim să nu tragem cu urechea, dar, după ce termină convorbirea, ne lămureşte ea: a sunat-o iubitul de la Londra, aşa cum face în fiecare zi.

„Îl cheamă Silvera Williams, părinţii lui au fost hippioţi, de-aia i-au pus un asemenea nume” – chicoteşte Rolina, iar pe noi nu ne mai miră nici asta şi nici faptul că cei doi s-au întâlnit la un chef şi întreţin o relaţie la distanţă, trăind fiecare în alt colţ al Europei.

Se pare, însă, că nu mai trebuie să aştepte prea mult timp până vor fi împreună, fiindcă Rolina se gândeşte serios să-şi continue studiile la Londra. „În România nu prea am şanse să mă afirm ca artistă în domeniul care-mi place. La Satu Mare nu avem nici măcar o masă serigrafică şi nici alte unelte sau utilaje cu care să pot eu să-mi realizez picturile şi instalaţiile. Londra, însă, este unul dintre cele trei centre importante ale artei contemporane, alături de New York şi Tokio, aşa că acolo am şanse mai mari să mă realizez” – concluzionează olandeza noastră.

Ce aşteaptă să primească de 8 Martie? Nimic. De obicei ea confecţionează mici buchete de flori, ca nişte opere de artă, pe care le dăruieşte mamei şi bunicii ei. Sperăm, totuşi, că acceptă acest portret pe care i l-am făcut în scris, ca pe un dar oferit din inimă. La Mulţi Ani!