Ştim că nu mai e la modă, ştim că „tineretul din ziua de azi” preferă cu totul altceva, dar la umbra unui copac din Pasajul „Corneliu Coposu” se adună în fiecare zi o gaşcă de tineri care cântă la chitară, la fel cum au făcut părinţii lor în anii ’80, mai „discret”, dar cu aceeaşi pasiune.

Sunt copii care nu vor ajunge în această vară nici la mare nici la munte, nu vor avea parte nici de tabere plătite de vreun primar PDL-ist din judeţ din bani publici ca recompensă pentru „contribuţia” lor la realegerea lui Băsescu, nu au nici părinţi care să le asigure X5-uri pe care să le parcheze în faţa teraselor de fiţe. Ei au doar o chitară în jurul căreia se adună în fiecare zi şi cântă „No woman, no cry” sau „Have you ever seen the rain”.

Pentru aceşti elevi aflaţi în vacanţa de vară, banca de sub copacul de lângă sediul Romtelecom a devenit o "şcoală de muzică", unde fiecare poate să-şi pună în evidenţă talentele ascunse într-ale muzicii.

Gaşca pe care am întâlnit-o în Centrul Nou s-a potrivit perfect în decorul din Groapa lui Gyuszi, unde sătmărenii se relaxau cu familia sau prietenii. Ei sunt plăcut surprinşi de prezenţa tinerilor care cântă şlagăre cunoscute şi de cei trecuţi de prima tinereţe.

"De obicei suntem mai mulţi, să veniţi şi altă dată să ne vedeţi!" - ne spune Andrei Variu, un tânăr de 15 ani cu o tunsoare "Beatles". Exersează puţin la acordurile chitarei făcute cadou de părinţii lui şi dă tonul. Fără niciun fel de reţineri, gaşca de prieteni continuă să cânte hiturile retro, reuşind să-i facă să zâmbească pe „spectatorii” care s-au aşezat mai aproape pentru a-i asculta.
 

 

Andrei va trece din toamnă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" şi spune că din dorinţa de a nu sta acasă la televizor sau în faţa calculatorului s-a apucat de muzică. Chiar dacă va alege o altă profesie în viaţă, o astfel de experienţă nu poate decât să-i ofere multe oportunităţi.

 

"Îmi place să cânt mult la chitară. De ce să nu fac atunci şi ceva în sensul ăsta? M-am înscris la clasa profesorului de muzică Sorin Berindei de la Palatul Copiilor şi mă simt excelent" - mărturiseşte tânărul îmbrăcat într-un tricou gri cu numele formaţiei U2.

 

Întâmplarea a făcut ca prin zonă să se afle şi profu" Berindei, cel care a şcolit câteva dintre vedetele muzicii pop româneşti. "Răzvan Crivaci, câştigător al Cerbului de Aur, e doar unul din cei pe care i-am avut sub aripa mea. Mă mândresc cu el" - spune Sorin Berindei, care este invitat de elevi la "concertul" lor.
 

 

"În piaţa centrală din Roma am văzut cum nişte tineri se adunau şi cântau la chitară. Era invitat să li se alăture orice trecător. E bine că şi la Satu Mare mai vedem aşa ceva" -  îi laudă profesorul pe cei pe care îi numeşte "copiii" lui. Tinerii sunt doar câţiva din membrii trupei Inedit de la Palatul Copiilor.

 

În gaşca adunată ad-hoc în centrul oraşului s-a aflat şi o şatenă cu părul creţ şi un zâmbet cuceritor. Deşi ar putea defila pe scenă ca o manechină, Karmina Pop nu vrea să profite în acest fel de frumuseţea ei. În schimb, crede în puterea ei de a-şi îndeplini un vis. "Vreau să devin actriţă. La teatru, dar să joc şi în film, pe ambele vreau să le fac. Îmi place să şi cânt şi nu se ştie niciodată ce îmi rezervă viitorul. Nu voi renunţa nici la muzică" - ne spune tânăra de 15 ani, care va trece în clasa a X-a la Colegiul Naţional "Doamna Stanca".

 

Chitara ajunge rând pe rând în mâinile elevilor, care promit să revină la umbra copacului şi altă dată. "Nu mergem la mare sau în alte părţi. Poate ajungem pe la ştrand în Acâş puţin. Avem treabă multă în vacanţă" - ţine să precizeze Bogdan Bratiş, în vîrstă de doar 13 ani, unul dintre "pionierii" de la Inedit.

---