În cadrul conferinţei de presă ce a precedat întâlnirea cu simpatizanţii şi membrii Partidului Mişcarea Populară în cadrul campaniei pe care o face la nivel naţional cu ocazia lansării oficiale a candidaturii sale pentru Preşedinţia României, Cristian Diaconescu a afirmat că se simte pregătit pentru această misiune, spre deosebire de ipoteticul său contracandidat, Victor Ponta, care „nu este în măsură să ia o asemenea decizie şi e periculos să aibă în jur structuri informale care să-i modeleze decizia”.
În traducere, el s-a referit la obsesia din ultima vreme a celor din Opoziţie în legătură cu influenţa pe care, în opinia lor, o au „grupurile de interese politico-economico-mediatice (a se citi Antena3) asupra premierului care, după toate probabilităţile, va fi candidatul principalului partid de guvernământ la cea mai înaltă funcţie în stat.
„Experienţa mea profesională este foarte apropiată de felul în care îşi execută mandatul un preşedinte” – a declarat Cristian Diaconescu, pe care preşedintele Organizaţiei Judeţene a PMP, Laura Bota, l-a prezentat ca fiind „cel mai bun candidat, capabil să ducă România spre Vest, aşa cum o face şi preşedintele Traian Băsescu, în timp ce Victor Ponta vrea s-o ducă spre Est”.
Candidatul PMP, care în urmă cu relativ puţin timp era încă în acelaşi partid cu Victor Ponta, iar acum este prezentat ca fiind continuatorul liniei politice impuse de Traian Băsescu, a ţinut neapărat să împărtăşească alegătorilor sătmăreni trei aspecte pe care le consideră esenţiale în acest moment în viaţa publică românească:
1. Solicită tuturor candidaţilor la Preşedinţia României un angajament public privind „întărirea statului de drept”. El cere garanţii pentru ca viitorul şef al statului să anunţe din timp poziţia sa faţă de asigurarea autorităţii judecătoreşti şi a independenţei instituţiilor din sistemul Justiţiei.
2. Solicită recuperarea timpului pierdut în accesarea proiectelor europene din ciclul financiar 2013 – 2020 al Uniunii Europene din cauza „neprofesionalismului” Guvernului.
3. Solicită Guvernului să respecte decizia Comisiei Europene cu privire la drepturile minorităţilor, considerând că eventuale negocieri şi discuţii în actuala coaliţie guvernamentală pe această temă nu au nici o semnificaţie.
(În traducere, mai ales pentru cititorii maghiari: UDMR, împreună cu alte organizaţii ale minorităţilor din Europa, inclusiv cu sprijinul Guvernului Ungariei, au dat în judecată Comisia Europeană – un fel de Guvern al UE – solicitând recunoaşterea de către toate ţările membre ale UE a unui set de legi ce garantează anumite drepturi ale minorităţilor naţionale, aşa-numitul Minority SafePack.
În urmă cu o lună, Guvernul României, alături de alte guverne, s-a constituit parte în proces, susţinând punctul de vedere al Comisiei Europene, care consideră aceste pobleme ca fiind de competenţa statelor membre, pe baza principiului subsidiarităţii - mă rog, nu intrăm în detalii, că sunt chichiţe juridice care ne dau dureri de cap. Deşi nu recunoaşte nimeni oficial, este evident că cineva din ţara vecină, poate chiar premierul Orban Viktor, i-a întrebat pe cei din conducerea UDMR cum vine asta: se judecă cu Guvernul din Bucureşti, din care fac parte ei înşişi?
Fiind pus în dificultate, liderul UDMR Kelemen Hunor a negociat timp de o lună cu partenerii din coaliţia guvernamentală despre o eventuală „rezolvare amiabilă” a problemei, însă recentele declaraţii ale ministrului de externe Titus Corlăţean şi ale premierului Victor Ponta despre faptul că „interesele statului român nu se negociază, chiar dacă pică Guvernul” i-au dat dureri de cap şi mai mari lui Kelemen Hunor, care, în disperare de cauză, a ieşit în presă cu această chestiune, crezând că o asemenea presiune din partea opiniei publice i-ar înmuia pe PSD-işti, convingându-i să iasă din proces, iar coaliţia ar fi salvată, adică UDMR-iştii n-ar trebui să renunţe la posturile de miniştri, secretari de stat, prefecţi şi subprefecţi. Nu i-au ieşit calculele, astfel că tocmai vineri UDMR va decide, foarte probabil, ieşirea de la guvernare, la vreo trei luni după ce intraseră.
Noa, acuma „continuatorul” politicii lui Băsescu cere Guvernului Ponta să rămână ferm pe poziţie în această problemă şi, practic, să nu cedeze „şantajului” UDMR, ceea ce duce automat la excluderea din Guvern a formaţiunii politice reprezentative a maghiarilor din România.
Toate astea se întâmplă la exact doi ani de când UDMR a cerut, tacit, etnicilor maghiari să boicoteze referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, asigurându-i acestuia, astfel, rămânerea în funcţie până la finalul mandatului. Noa, ungurii şi-au primit răsplata)!