Considerat a fi o sperietoare extremistă, partidul Jobbik este în prezent cea de-a doua forță politică din Ungaria și are ambiția de a ajunge la guvernare după alegerile ce vor avea loc anul viitor în țara vecină.

Chiar dacă acest scenariu nu pare a fi realist acum, evenimentele din ultima perioadă le dau speranțe activiștilor Jobbik: premierul Orban Viktor e în corzi, eurocrații de la Bruxelles sunt cu tunurile pe el în timp ce în toată Europa câștigă teren mișcările naționaliste și, chiar dacă FIDESZ continuă să conducă detașat în preferințele electoratului maghiar, ultimele sondaje de opinie relevă faptul că Jobbik a devenit cea mai populară formațiune politică la categoria de vârstă de sub 35 de ani, astfel că pare doar o chestiune de timp până va ajunge la putere.

Ce ar însemna asta pentru România? Dar pentru regiunile multiculturale din Transilvania, cum e și a noastră? Ar mai fi Jobbik un fel de bau-bau pentru noi sau se pot găsi căi de dialog și eventuală colaborare, încurajată și de atitudinea mai moderată adoptată în ultima vreme și descrisă de adversari, la mișto, ca fiind “cukipolitika” (un fel de politică cu cățeluși și pisicuțe, pentru Like-uri pe Facebook)?

La aceste întrebări, dar și la altele, am căutat răspunsuri chiar în „bârlogul lupului”, adică în biroul amenajat în clădirea Parlamentului de la Budapesta, unde președintele Jobbik, Vona Gabor, a invitat un mic grup de ziariști din presa locală sătmăreană de limba română și ne-a stat la dispoziție pentru un interviu programat înaintea unei conferințe pentru presa centrală maghiară, pe teme de actualitate.

Rep. – Domnule președinte, să începem cu un subiect care cu siguranță ar trezi și interesul sindicaliștilor și a unei bune părți a populației din Satu Mare, indiferent de etnie. Tocmai ați propus un proiect de lege care ar urma să intre în dezbaterea Parlamentului European și care se referă la salarizarea unitară la nivel european. Adică, mai pe românește, doriți să obțineți o egalizare sau cel puțin o apropiere a valorii salariilor plătite pentru aceeași muncă oricărui angajat, indiferent că acesta lucrează în Germania, Ungaria sau România. Cum credeți că puteți să puneți în practică o asemenea idee?

V.G. – Este o inițiativă a noastră, pentru care am găsit susținători în alte șapte țări din Europa Centrală și de Est, printre care se numără și România. Deocamdată, am depus proiectul la Comisia Europeană și trebuie să adunăm cel puțin un milion de semnături de pe teritoriul Uniunii Europene pentru susținerea acestuia, însă noi suntem convinși că vom aduna mult mai multe.

Suntem conștienți că această problemă nu se poate rezolva de azi pe mâine, însă trebuie să începem de undeva, deoarece, dacă nu facem nimic, tinerii noștri vor continua să plece în Occident și în curând ne vom găsi în incapacitatea de a mai asigura funcționarea statelor, a sistemelor de protecție socială, de sănătate sau învățământ.

Fiind o problemă comună a tuturor țărilor din regiunea noastră, considerăm că aceasta constituie o ocazie bună pentru a întări parteneriatul dintre țările noastre și a ne face auzită mai bine vocea la nivelul Uniunii Europene.

Rep. – O Uniune în care există pericolul oficializării Europei cu două viteze?

V.G. – Europa funcționează demult cu două sau chiar cu mai multe viteze. Dacă ne uităm la cifrele concrete, constatăm că de la aderarea Ungariei sau României la UE, diferența dintre veniturile cetățenilor din Vest și ale celor din Est nu s-a modificat semnificativ. În prezent, noi asigurăm doar forță de muncă ieftină și piață de desfacere pentru produsele companiilor occidentale, adică avem statut de colonie economică. Nu credem că trebuie neapărat să ieșim din UE, ci ar trebui ca țările din partea răsăriteană a continentului să impună împreună condiții uniforme într-o Europă înnoită.

Rep. – A-pro-pos de colaborare, în eventualitatea în care veți ajunge la guvernare după alegerile de anul viitor, la ce se poate aștepta România din partea dumneavoastră, respectiv cu ce va fi diferită relația față de cea întreținută acum de FIDESZ?

V.G. – Unele aspecte ale relației dintre țările noastre nu se vor schimba, dar, bineînțeles, vom căuta să aducem și îmbunătățiri acestei relații. De exemplu, am susținut de la bun început acordarea cetățeniei maghiare și a dreptului de vot aferent acesteia tuturor etnicilor maghiari din România care au solicitat acest lucru.  Aceasta este o valoare pe care dorim s-o păstrăm în continuare.

De asemenea, susținem orice formă de autonomie solicitată de conaționalii noștri din România și vom susține în fața oricărui guvern român dreptul istoric  al acestora la autodeterminare. Credem că există perspective reale ca, odată cu intrarea în scena politică a generațiilor mai tinere atât în partea maghiară, cât și în cea română, să ajungem la un consens în această problemă. Trebuie să acceptăm cu toții că trăim unii lângă alții și fiecare are dreptul să-și păstreze identitatea națională și culturală, învățând, în același timp, din lecțiile istoriei.

Dacă autoritățile românești vor lua măsuri care să aducă atingere drepturilor minorității maghiare, atunci un Guvern Jobbik va avea o atitudine fermă, dar noi vrem să așezăm relațiile româno-maghiare pe baze noi, deoarece nu privim România ca pe un vecin cu care trebuie neapărat să ținem supărarea, ci mai degrabă ca pe unul cu care putem să luptăm împreună pentru multe țeluri comune, printre acestea fiind, de exemplu, proiectul legii salarizării unitare, despre care am amintit adineauri.

O schimbare majoră pe care vrem să o facem, însă, față de strategia promovată până acum de FIDESZ este renunțarea la divizarea comunității maghiare din Transilvania pe criterii politice. Noi dorim să sprijinim această comunitate, dar fără să exportăm acolo politicile partinice. Vrem să ajutăm întreaga comunitate, nu anumite partide în dauna altora.

Rep. – Cu minoritatea maghiară din România veți găsi, cu siguranță, căi de comunicare și colaborare. Ce mesaj puteți să transmiteți, însă, majorității românești? Cum ați putea să schimbați, eventual, imaginea pe care și-au format-o românii despre Jobbik, pe care îl  văd ca pe un partid de extremă dreaptă, cu suspiciuni de finanțare de la Moscova, un potențial pericol pentru România?

V.G. – De exemplu, chiar această întâlnire a noastră poate fi un prim pas. Se pare că putem să stăm de vorbă civilizat și nu cred că suntem foarte înspăimântători. E nevoie să ne cunoaștem mai bine, iar asemenea discuții pot să fie semnul respectului reciproc. De-altfel, noi am stat mereu la dispoziția colegilor din presa românească ori de câte ori ne-au căutat cu vreo problemă și nu ne-am speriat nici când unii au scris lucruri cu care nu am fost pe deplin de acord. Acest aspect nu trebuie să ne sperie, însă mult mai mult ar trebui să ne sperie, pe noi toți, lipsa de comunicare.

Avem destule exemple cu națiuni care au reușit să treacă peste conflictele lor istorice și să-și normalizeze relațiile. Am convingerea că la fel vom reuși și noi. Avem ce învăța unii de la alții. De exemplu, noi urmărim cu interes lupta anticorupție ce se desfășoară acum în România, cu DNA ca vârf de lance. Credem că de o asemenea campanie ar fi nevoie și în Ungaria, însă trebuie să avem grijă ca aceasta să nu servească unor interese politicianiste sau, eventual, unor puteri din afara țării. 

Rep. – Mulțumim.

V.G. – Mulțumesc și eu și sper să facem un obicei din asemenea întâlniri.