În ultimul timp însă, numele a început să fie perceput drept unul uzat şi comun: cu fiecare an care trece, numărul celor care îl poartă se micşorează.

Astfel, dacă în 2009 aveam 2.053.694 de cetăţeni români cu acest nume care îşi sărbătoreau ziua onomastică pe 7 ianuarie, în 2010 numărul lor a scăzut cu peste 51.000, ajungând la 2.002.454.

Interesant este că, în timp ce numărul bărbaţilor ce poartă numele de “Ion” sau diverse forme ale acestuia s-a diminuat cu aproximativ 55.000 faţă de anul trecut, părinţii continuă să le pună fetelor numele de „Ioana” sau derivate ale sale (numărul lor a crescut cu aproape 4.000).

Ioan îl bate pe Ion

Potrivit statisticilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, din cei peste două milioane de români cu aceste nume, în jur de 1.464.000 sunt bărbaţi, iar aproximativ 538.000 femei.

De la Iahve la John

Potrivit Domniţei Tomescu, cercetătoare la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti", numele „Ioan” este de origine iudaică şi provine din „Iochanan”: „Io” este o prescurtare pentru „Iahve” (Dumnezeu), iar „hanan” înseamnă „a avea milă”. Deci „Ioan” înseamnă „Dumnezeu s-a îndurat”, „Dumnezeu a avut milă” sau „Dumnezeu a miluit”.

La greci, numele a apărut sub forma „Ioannos”, iar la latini „Ioannes”. După secolul al IV-lea d.Hr., când religia creştină a devenit legală în Imperiul Roman, numele s-a răspândit şi mai mult, astfel încât în Europa medievală mai toate popoarele aveau o formă sau alta a lui: Johann sau Hans la germani, John la englezi, Jean la francezi, Giovanni la italieni, Juan la spanioli, Iannis la greci, Janos la unguri, Ivan la ruşi, Ian la olandezi, cehi şi polonezi.

Pentru spaţiul românesc, prima atestare documentară a numelui datează  din 1247, mai spune Tomescu. Diploma cavalerilor ioaniţi, un act al cancelariei regatului maghiar, îl aminteşte pe cneazul Ioan care se afla în fruntea unei formaţiuni politice din regiunea Olteniei de azi.

Ion pe Google

La o căutare pe Google a formei româneşti a numelui, primii care apar sunt romanul „Ion” al lui Rebreanu şi Ion Creangă, urmaţi îndeaproape de fostul preşedinte Ion Iliescu.

Ca orice sărbătoare, şi Sfântul Ion a constituit o miză pentru creatorii de SMS-uri, unele mai inspirate (“Ioane, nu ai de ce să te sperii, chiar dacă te cheamă ca pe Iliescu, asta nu înseamnă că tu ai chemat minerii”), altele simple mesaje-clişeu îmbibate de sentimentalism (“De ziua ta, Ioana, îţi doresc să ţi se împlinească toate dorinţele şi frigul de afară să nu pătrundă în sufletul tău”, “E sfântul Ion, au trecut sărbătorile şi am uitat de sarmale, la mulţi ani şi sper să se spargă conducta fericirii pe strada vieţii tale")