Folosirea energiei gratuite pe care o oferă Oceanul planetar reprezintă cea mai bună soluţie pentru a potoli setea de combustibil pentru Japonia, a doua putere industrială a lumii, dar lipsită de orice resurse semnificative.
 
Totuşi, cele peste 3.000 de insule care constituie acest stat dispun de suficiente ape teritoriale, unde se pot amplasa uriaşe „uzine de energie” (numite eco-platforme), dintre care numai una ar putea produce mai multă electricitate decât o centrală nucleară. Proiectul aparţine unor cercetători de la Universitatea Kyushu, care au dezvăluit pentru cotidianul The Times proiectul unei asemenea eco-platforme. Până acum, marea a fost folosită pentru obţinerea de energie în toate colţurile lumii, însă ceea ce aduc nou cercetătorii japonezi este integrarea pe o singură platformă a tuturor modalităţilor de valorificare a Oceanului planetar.

Astfel, pe o platformă de dimensiunea unei mici localităţi (2.000 pe 800 metri) ar putea fi puse în slujba omului energia solară (prin panouri cu celule fotoelectrice), forţa vânturilor (prin turbine eoline), forţa valurilor (puse în mişcare de curenţi oceanici şi de vânt), în timp ce electricitatea se poate obţine şi din exploatarea diferenţei de temperatură ale apei. Japonezii estimează că, deşi transportul energiei către ţărm va fi un proces care va consuma o parte din energie, trei astfel de eco-platforme legate împreună vor produce 300 de megawaţi pe oră, echivalentul producţiei unei centrale nucleare.

Or, pe când capacitatea reactoarelor de la centralele atomoelectrice este limitată, iar construcţia mai multor centrale depinde şi de asigurarea de uraniu îmbogăţit, dar şi de o mulţime de factori de mediu care trebuie luaţi în considerare, marea teritorială a Japoniei permite amplasarea unui număr nelimitat de eco-platforme.

Neîncredea în viitorul industriei nucleare

Pe lângă creşterea preţurilor la ţiţei şi gaze naturale, neîncrederea în siguranţa industriei nucleare este unul dintre principalele „motoare” de dezvoltare a investiţiilor în resurse regenerabile de energie din Japonia. În 2007, un cutremur a dus la închiderea celei mai mari centrale atomice din ţară. Experţii în siguranţă nucleară au apreciat că industria respectivă prezintă riscuri din pricina configuraţiei seismice a Japoniei, iar autorităţile şi opinia publică au luat în serios avertismentul. Acum, Universitatea Kyushu propune şi soluţia, estimând că prima eco-centrală la dimensiunea reală (una experimentală funcţionează deja) ar putea fi dată în funcţiune în trei ani.

Eco-platformele, bune şi la reducerea încălzirii globale

Dincolo de acoperirea necesităţilor energetice, eco-platformele sunt menite „să redea ceva mării”, din care japonezii au pescuit milioane de tone de peşte, fructe de mare şi balene. O parte din energia electrică obţinută va fi canalizată înspre ferma subacvatică situată la baza eco-platformei, prin diode emiţătoare de lumină (LED-uri). Lumina va accelera creşterea unor alge care consumă dioxid de carbon, considerat principalul gaz a cărui dispersare în atmosferă provoacă încălzirea globală. Algele respective constituie o hrană preţioasă pentru diferite specii de peşti, care sunt ameninţaţi cu dispariţia în largul coastelor Japoniei, din cauza pescuitului excesiv.