Așa-numitul Război al Laptelui pe care îl poartă de mai mult de două decenii un fermier din provincia Ontario împotriva statului canadian reflectă unul dintre paradoxurile specifice unei societăți dezvoltate și bazate, aparent, pe legi bine gândite.

Michael Schmidt este proprietarul unei ferme de vaci, care produc laptele ce constituie subiectul unei hărțuiri juridice fără sfârșit, prin care guvernul provincial și federal încearcă să impună o lege veche de aproape un secol menită să interzică distribuirea și consumul laptelui nepasteurizat.

Legea a fost adoptată în prima jumătate a secolului trecut cu scopul, perfect plauzibil la vremea respectivă, de a proteja populația de eventualele boli transmise de bacteriile din laptele netratat prin pasteurizare.

De atunci, condițiile de producere și distribuire a laptelui s-au îmbunătățit substanțial, fiind eliminate în mare parte riscurile cauzate de eventuala lipsă a igienei și, practic, toată lumea are frigider acasă, deci nu mai trebuie să-și facă nimeni griji că se strică laptele prea repede.

Cu toate acestea, legea rămâne în vigoare, ba mai mult, la începutul acestui an Curtea Supremă de Justiție din provincia Ontario a emis un ordin care înăsprește pedepsele pentru nerespectarea ei. Astfel, dintr-o simplă contravenție sancționabilă la nivel provincial cel mult cu o amendă, distribuirea laptelui crud devine un delict federal, pentru care cel vinovat poate să fie condamnat chiar la închisoare de până la doi ani.

Ordinul judecătoresc pune capăt, la prima vedere, unei lungi bătălii juridice, căreia fermierul Michael Schmidt i-a dedicat ultimele două decenii ale vieții sale, promovând fără încetare o campanie pentru abolirea legii cu pricina și luptând fără odihnă împotriva a ceea ce consideră a fi abuzuri ale autorităților în această chestiune.

De-a lungul timpului, curajosului fermier i s-au alăturat mulți susținători care cer guvernului să le recunoască dreptul de a bea lapte crud, nepasteurizat, asumându-și toate riscurile și consecințele de rigoare.

Pentru a ”fenta” vigilența autorităților, ei s-au constituit chiar într-o cooperativă agricolă, astfel că, fiind membri, legea le permite să beneficieze de produsul ”muncii” lor, adică de laptele crud, având dreptul să intre în posesia acestuia fără ca această operațiune să fie considerată ”distribuire”. Iar ce fac mai departe cu laptele e treaba lor, adică e destul de greu de dovedit că l-au băut sau l-au aruncat în canal, dar, teoretic, există riscul să fie sancționați conform legii.

Conform ultimelor sondaje, cea mai mare parte a opiniei publice susține acțiunea cooperativei și este de acord cu abolirea legii restrictive în ceea ce privește distribuirea și consumul de lapte nepasteurizat.

În argumentația lor, ei înșiră și reformele juridice adoptate în acest sens de majoritatea statelor americane din vecini, dar și de țările europene (inclusiv România) în care laptele crud se poate cumpăra chiar de la automate de la colțul străzii.

Cooperativa lui Michael Schmidt a făcut deja apel pentru atacarea în instanță a controversatului ordin judecătoresc, iar presa canadiană a remarcat, cu ironie subtilă, că ar fi culmea să fie pedepsit cu închisoarea consumul de lapte crud într-o țară în care tocmai a fost legalizat consumul de marijuana ;)) Adică locul drogaților din pușcării ar putea fi luat de ”rebelii” care beau lapte crud în clandestinitate :))))))