În contextul războiului din Ucraina, pentru a arăta lumii că disputele teritoriale se pot rezolva pașnic și cu voie bună, Canada și Danemarca au pus capăt unui conflict diplomatic mai degrabă hazliu decât serios dintre cele două țări.

Conflictul denumit colocvial ”Whisky-războiul”, despre care am scris în urmă cu trei ani, se referă la tradiția instituită de echipajele navelor militare ce patrulau de-a lungul frontierei maritime dintre cele două țări în mijlocul Oceanului Arctic și poposeau din când în când pe Insula Hans, o stâncă puțin mai mare de un kilometru pătrat, situată exact în mijlocul strâmtorii ce desparte Groenlanda (ce aparține de Danemarca) de Insula Ellesmere (ce aparține de Canada).

Atunci când, pe începutul secolului trecut, s-a stabilit granița maritimă dintre cele două țări, specialiștii și politicienii nu știau unde să includă insulița respectivă, așa că, în momentul trasării liniei de frontieră pe hartă, au ridicat, pur și simplu, creionul peste punctul ce desemna poziția insulei.

După aceea, patrulele de frontieră din ambele țări, când ajungeau pe insulă, ridicau pe un catarg steagul propriei țări, coborând steagul celeilalte țări, iar pe grămada de pietre de la baza catargului lăsau câte-o sticlă de whisky, respectiv șnaps, adică băuturile lor naționale, cu câte-un bilețel pe care scriau ”Bine ați venit în Canada / Danemarca! Vă rugăm să vă serviți”! Iar militarii își turnau cu plăcere câte-un păhărel din sticlele lăsate de ”inamicii” din țara vecină ;))

Timp de un secol nimeni nu a luat în serios această dispută teritorială, fiindcă insula este pustie și greu accesibilă în cea mai mare parte a anului, fiind înconjurată de gheață sau banchize plutitoare și nici în subsol nu s-a găsit petrol sau altceva care ar stârni interesul oricărei țări.

În ultimii ani, însă, pe fondul schimbărilor climatice și a topirii gheții arctice a devenit o perspectivă reală deschiderea unei căi maritime de circulație prin strâmtoarea care desparte cele două țări, astfel că insulița a devenit interesantă pentru oricine ar dori să aibă niște drepturi exclusive în apele teritoriale din jurul insulei (după modelul Insulei Șerpilor de la Gurile Dunării).

În 2018 cele două țări vecine au constuit un grup de lucru mixt, cu misiunea de a găsi soluția potrivită în această situație. În condițiile în care niciuna dintre țări nu dorea să ajungă la Tribunalul Internațional de la Haga, cum au ajuns România și Ucraina pe tema Insulei Șerpilor, și nici nu doreau să procedeze ca rușii pe aceeași Insulă a Șerpilor, specialiștii au propus împărțirea Insulei Hans în două bucăți aproximativ egale și să stabilească o graniță terestră de-a lungul unui șanț care traversează stânca de la Nord la Sud.

Acest șanț devine, astfel, prima graniță terestră nu doar între cele două țări, ci și între Europa și Lumea Nouă, chiar dacă, din punct de vedere geologic, toată Groenlanda și o parte a Islandei sunt situate pe placa tectonică americană.

Tratatul privind noua frontieră a fost semnat la Ottawa de ministrul canadian de Externe, Melanie Joly, omologul său danez, Jeppe Kofod, precum și premierul regiunii autonome Groenlanda, Mute Bourup Egede. După semnare, oficialitățile au făcut, simbolic, ultimul schimb de sticle de whisky, respectiv șnaps, pecetluind, astfel, o prietenie exemplară pentru toată lumea.