În timp ce lumea încearcă să se trezească din buimăceala pricinuită de noul război comercial declarat de administrația Trump împotriva întregii lumi, ies le iveală detalii din ce în ce mai hilare demne de filmul ”Idiocracy”, care prevestea încă din anii 2000 ce s-ar putea întâmpla dacă niște copii de grădiniță crescuți prea mari ar ajunge să conducă cea mai mare putere economică și militară la nivel mondial.

Într-un show demn de televiziunile comerciale care au ca public-țintă votanții CG, președintele Donald Trump a prezentat tabele cu țările asupra cărora Guvernul a decis să impună taxe vamale pentru orice importuri de mărfuri pe teritoriul SUA.

Cei care au învățat, cât de cât, Geografie măcar în clasele gimnaziale și la liceu au observat imediat ”detalii interesante” din care au tras concluzia că ditamai șefii planetei au luat aceste decizii fără să se consulte măcar cu vreun funcționar uitat de Dumnezeu în vreun birou al CIA sau al Departamentului de Stat care se ocupă cu relațiile externe ale SUA.

Impresia generală este că băieții tăticilor, Trump și aghiotantul său Elon Musk, de care va ”scăpa” în zilele următoare, încovoiați asupra unei hărți a lumii, au lipit, pur și simplu, stickere pe toate teritoriile pe care le-au văzut între sau în mijlocul oceanelor și asupra cărora au stabilit, la întâmplare, fără niciun argument logic, niște tarife pe care locuitorii din țările respective se străduiesc să le înțeleagă. Degeaba. Bineînțeles, cu excepția ”prietenilor” din cele mai murdare dictaturi ale lumii, precum Rusia sau Coreea de Nord.

Deja sunt virale postările despre tarifele vamale impuse insulelor Heard și McDonald, care aparțin de Australia, dar ai căror locuitori permanenți sunt doar pinguinii protejați prin lege în cadrul unei rezervații naturale sau cele de 34% impuse Insulei Reunion de lângă Africa, ce aparține de Franța, deci e teritoriu UE, însă a fost pedepsită cu tarife aproape duble față de restul UE, fiindcă nimeni din armata de specialiști din administrația SUA nu le-a explicat statutul insulei respective.

Dar, probabil cea mai mare ”teslă-n coae” (ca să facem aluzie la brand-ul principalului sfetnic al președintelui american) și-au dat-o cu taxele vamale de 25% impuse industriei auto din țara vecină cu care au cele mai mari schimburi comerciale dintotdeauna, Canada.

Problema e că Armata SUA e dependentă de mașinile de luptă Stryker care, în mod surprinzător, sunt produse fix în Canada.

Publicația americană National Interest e cea care a adus în atenția publică subiectul. „Surprinzător și îngrijorător din perspectiva securității naționale, există platforme de armament esențiale pentru Armata americană care nu sunt fabricate pe teritoriul SUA, ci în țări aliate, precum Canada”, atrage atenția sursa citată.

Iar un astfel de sistem este mașina de luptă Stryker, principala platformă de sprijin de luptă a Armatei SUA.

În prezent, există nouă brigăzi de luptă Stryker și 4.466 de IFV-uri în diverse configurații, inclusiv Vehicule pentru transportul infanteriei (ICV) și Sisteme de tun mobil (MGS).

Stryker-urile sunt fabricate de General Dynamics Land Systems Canada (GDLS-C) la o uzină din London, Ontario, Canada. Această uzină și toate vehiculele produse acolo vor fi supuse tarifelor de 25% impuse de administrația Trump asupra automobilelor fabricate în Canada.

Având în vedere importanța strategică a acestui vehicul pentru armata americană și incapacitatea fabricilor din SUA de a-l produce intern, întreaga flotă Stryker va fi afectată până la găsirea unei soluții, atrag atenția americanii. Această situație scoate la iveală o realitate îngrijorătoare: dependența militară a SUA de producția externă, chiar și pentru echipamentele esențiale de luptă.

Producția sa în Canada se datorează faptului că Pentagonul a ales designul Stryker pe baza LAV III canadian, care, la rândul său, este derivat din familia de blindate Piranha, la bază elvețiană.

Mașinile de luptă Stryker au fost folosite pe scară largă în războiul din Irak (2003), în Afganistan și, mai recent, în războiul din Ucraina, demonstrându-și eficiența atât în războiul convențional, cât și în operațiunile asimetrice.