În timp ce lumea pe care o cunoșteam, cu țara noastră cu tot, pare s-o ia razna, o rază de speranță vine din dominioanele vechiului Imperiu Britanic, ce se încăpățânează să rămână bastioane ale normalității.

Cel puțin așa se vede din rezultatele alegerilor ce au avut loc în această săptămână în Canada și Australia, cele mai de succes proiecte ale colonizării mapamondului de către britanici. Ambele au fost afectate de nebunia războiului tarifelor vamale început de noul președinte american Donald Trump, dar cel mai mult au avut de pătimit, evident, canadienii, care au ”ghinionul” să fie vecini cu Statele Unite ale Americii și au economiile interconectate deja de secole.

Când a început nebunia, șeful guvernului canadian era liberalul Justin Trudeau, care a condus țara timp de trei mandate consecutive, dar era pe o pantă de scădere a popularității din cauza unor măsuri economice controversate cu care a reușit să-i enerveze mai ales pe locuitorii provinciilor din Vest, dependente de sursele clasice de energie, nu foarte sustenabile.

Pentru a evita o ieșire rușinoasă de pe scena politică, Justin Trudeau și-a anunțat demisia încă de la începutul anului, dar și-a îndeplinit atribuțiile de premier până i s-a găsit un înlocuitor în fruntea Partidului Liberal, apoi a anunțat alegeri anticipate organizate duminica trecută.

Potrivit tuturor sondajelor de opinie de la începutul anului, Partidul Liberal părea să devină istorie, în timp ce liderul Partidului Conservator, principală forță de opoziție, Pierre Poilievre, părea să aibă în față o campanie electorală ca un marș triumfal până în biroul de prim-ministru de la Ottawa.

Atunci s-a întâmplat ”Catastrofa Trump”, care a pus în practică nu doar tarife vamale absurde în relațiile comerciale cu Canada, dar a început să și facă aluzii cât se poate de transparente și presiuni asupra opiniei publice din țara vecină să-și ”accepte soarta” de a deveni cel de-al 51-lea stat american, împreună cu insula daneză Groenlanda.

Reacția canadienilor se poate sintetiza cel mai bine în expresia ”Elbows Up – coatele sus” scandată în mod obișnuit pe arenele de hochei, sportul național al lor, și care a devenit un adevărat slogan de luptă în toată țara în ultimele luni.

Expresia descrie o tehnică defensivă folosită de un jucător atunci când este atacat violent de adversar pe gheață. Cel atacat apucă crosa adversarului și, folosindu-se de avântul acestuia, îl trage cu forța spre el, în timp ce are coatele ridicate, pentru ca adversarul să nimerească cu figura direct în coatele acestuia, ca în artele marțiale asiatice.

Cam așa s-au întâmplat lucrurile în toată societatea canadiană în care, în timp ce guvernul a răspuns cu contra-taxe vamale similare celor practicate de americani, oamenii s-au mobilizat pentru un boicot istoric al produselor americane vândute în supermarket-urile canadiene, adică a doua cea mai mare piață de desfacere pentru acestea.

Văzând că-i bai, Trump a suspendat tarifele, dar canadienii sunt pregătiți să ducă un război comercial chiar și pe termen lung, dacă-i mai vin idei din astea năstrușnice nebunului de la Casa Albă.

În același timp, pe plan politic s-a constatat o renaștere a partidului de guvernământ, aflat deja sub conducerea unui tehnocrat de carieră, specialistul în finanțe Mark Carney, fost director al băncilor centrale ale Canadei și Angliei, care a început să crească în sondaje, în timp ce contracandidatul său conservator era văzut din ce în ce mai mult ca o marionetă a lui Trump și trădător de țară.

Iar rezultatele de la alegerile de duminică au fost bulversante: liberalii nu doar că au recuperat handicapul cu care au pornit în campania electorală, dar au reușit să câștige alegerile parlamentare cu un avans confortabil, aproape cât să le ajungă să formeze un nou guvern fără ajutorul vreunui partener de coaliție (până la urmă le-au lipsit trei mandate pentru o majoritate simplă, astfel că vor trebui să facă alianță ori cu progresiștii de la New Democrats Party ori cu naționaliștii francofoni din Bloc Quebecois, ceea ce nu ar fi o premieră politică în Canada).

Vestea și mai șocantă a fost, însă, pierderea de către Pierre Poilievre a propriului mandat de parlamentar, după aproape două decenii în care a avut locul asigurat în circumscripția sa electorală din cea mai populată provincie, Ontario. Foarte probabil va pierde și conducerea partidului și va trebui să se mute peste graniță, fiindcă nu-i văd viitor prea frumos în propria țară ;))

La fel a pățit și liderul opoziției din Australia, Peter Dutton, învins rușinos la alegerile care s-au desfășurat la sfârșitul acestei săptămâni și care au asigurat o a doua victorie consecutivă pentru premierul în funcție, Anthony Albanese.

Poreclit DOGEy Dutton, după ideile nebunești pe care le-a copiat de la idolul său Elon Musk, acesta nu doar că și-a înfundat partidul într-un eșec umilitor, dar și-a pierdut și el mandatul de deputat după aproape 25 de ani de prezență în parlament. Așa cum trebe!!!