Locale Altele
Joi, 23 Septembrie 2021
Joi, 23 Sept 2021
Găzduirea refugiaților e afacere bună în Austria
Florin Răchitan  - Miercuri, 31 August 2016

Invazia refugiaților și migranților de toate felurile este o problemă gravă în Europa și, fără îndoială, este o povară pentru contribuabilii plătitori de taxe și impozite din țările occidentale preferate de acești nomazi moderni, dar sunt și unii, pe lângă traficanți, care fac bani frumoși din acest fenomen.

Un portal de știri din Ungaria publică un reportaj detaliat despre afacerea pornită de un cuplu maghiar, proprietari ai unei pensiuni familiale din regiunea austriacă Burgenland, în imediata apropiere a graniței.

Balint Gabor și Toth Kornelia administrează pensiunea deja de șapte ani de zile, dar, potrivit propriilor declarații, niciodată nu le-a mers așa de bine ca în ultimele luni, de când au intrat într-un program guvernamental, punând spațiile de cazare la dispoziția refugiaților.

După ce în timpul invaziei de anul trecut, autoritățile austriece au fost depășite de situație, fiindu-le imposibil să asigure logistica necesară pentru cazarea și hrănirea sutelor de mii de migranți care au intrat în țară venind dinspre Ungaria, Slovenia sau Italia, guvernul de la Viena a lansat un apel către toți proprietarii de pensiuni și hoteluri să-i găzduiască pe nou-veniți. Bineînțeles, nu gratis.

Gabor și Kornelia au acceptat să găzduiască În pensiunea lor din localitatea Weichselbaum 16 imigranți transferați din tabăra de refugiați de la Eisenstadt. Toți sunt bărbați cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, provin din Afganistan și Iran și au depus cereri pentru obținerea azilului politic în Austria.

Cei doi patroni maghiari primesc lunar aproximativ 9.000 de euro de la guvernul austriac pentru găzduirea refugiaților, din care 5.000 se duc pe cheltuielile de întreținere, iar din restul banilor trebuie să plătească taxe și impozite, dar tot le rămâne o sumă frumușică, chiar peste nivelul veniturilor medii ale localnicilor. Un simplu calcul arată că statul austriac cheltuiește peste 550 euro / lună / cap de refugiat.

Maghiarii spun că aceasta este acum cea mai profitabilă afacere în zonă și nu doar majoritatea hotelierilor au intrat în horă, ci chiar mai multe familii și-au amenajat propriile case și au obținut autorizațiile necesare pentru a putea găzdui refugiați. Unii patroni nici nu locuiesc în pensiunile pe care le închiriază pentru refugiați, doar încasează banii în fiecare lună și îi lasă pe aceștia să se descurce singuri.

Gabor și Kornelia locuiesc la parterul clădirii, iar camerele de la etaj, amenajate după standardele europene de confort, sunt ocupate de refugiați. La început au avut oarecare rezerve în ceea ce privește relația cu oaspeții, însă cu timpul s-au obișnuit cu interacțiunea și cu toții se străduiesc să se acomodeze noilor condiții de viață, chiar dacă mai sunt mici probleme, ce pot fi deslușite citind printre rânduri, chiar dacă publicația în care a apărut reportajul este în mod evident “șoroșistă”.

Toți tinerii au povești dinainte pregătite, cât mai horroristice cu putință, despre motivele pentru care și-au părăsit țările, iar la fiecare povestire mai adaugă câte ceva, să sune din ce în ce mai dramatic. Toți au vise despre viitorul lor în Austria, dar se străduiesc prea puțin să învețe limba germană la cursurile ce le sunt predate gratuit cu ajutorul unor voluntari locali. Unii dintre ei sunt chiar analfabeți, dar au intenția să-și aducă toată familia, compusă uneori din duzini de păstori de capre din Kandahar.

Se pricep să facă figură frumoasă în fața patroanei și singura expresie pe care au învățat-o în germană este “Ich liebe Mama”, la auzul căreia Kornelia se topește pur și simplu.

În același timp, ca un strașnic ungur cu mustață, Gabor trebuie să mențină disciplina și să le explice de nenumărate ori că “Aici e Europa”, atunci când unii dintre ei mai fac câte-o trăznaie. De exemplu, le place să așeze oala fierbinte, abia luată de pe foc, direct pe parchetul proaspăt lustruit și să mănânce cu toții direct din ea, așa cum s-au obișnuit acasă.

Colectarea selectivă a deșeurilor, luată foarte în serios în Austria, este o altă deprindere pe care nu vor s-o învețe nici în ruptul capului, deși locuiesc în pensiunea respectivă deja de mai mult de jumătate de an.

Gabor trebuie să intervină uneori între ei, de exemplu, când se ceartă și sunt gata să se ia la bătaie pe tema respectării Ramadanului. “Până acum nu au fost conflicte serioase, dar tensiunile religioase sau etnice ies la iveală uneori și le sare țandăra ușor” – spune patronul pensiunii.

Tot el are grijă să-i alunge din când când pe hipsterii voluntari care dau târcoale pensiunii și se bagă în seamă în spiritul “wilkommenskultur”, după ce i-a surprins pe câțiva dintre ei înșirând la uscat rufele proaspăt spălate, în locul refugiaților care le-au lăsat pur și simplu în mașina de spălat, așteptând să vină cineva să termine treaba.

De-altfel, lenea generalizată și plictiseala reprezintă cea mai mare provocare în viața de zi cu zi, în condițiile în care refugiații nici nu au voie să muncească legal nicăieri în perioada în care așteaptă evaluarea dosarelor lor de azil politic, ceea ce poate să dureze multe luni sau chiar ani de zile. Nu că s-ar înghesui foarte tare să muncească...

Gabor povestește că, pentru a combate plictiseala, a încercat la un moment dat să-i mobilizeze să amenajeze împreună și să aibă grijă de o mică grădină cu legume. Degeaba.

Totuși, a reușit să obțină o mică victorie: pe unul dintre ei a reușit să-l convingă să taie iarba din jurul pensiunii cu ajutorul motocoasei. De atunci, băiatul abia așteaptă să crească iarba din nou, să dea iama în ea cu motocoasa! ;))

Tags: migranti  gazduire  austria  afacere  profit  
1400 vizite
Distribuie pe