Locale Altele
Marti, 4 August 2020
Marti, 4 Aug 2020
LocaleEvenimentAdministratieSocialCulturalPoliticEconomicInfracţionalitateEducaţieReligieSportAlteleOh Canada
Ne găsești pe Facebook


InterneExterneAlteleDivertismentŞtiinţă/TehnolologieAuto/MotoSănătateLifestyleGalerie FotoParty Foto
Noi am ucis-o pe Vivien
Florin Răchitan  - Miercuri, 16 Octombrie 2013

Noi, adică societatea în care trăim și pe care o formăm cu ideile, concepțiile, prejudecățile, valorile sau cele mai bune intenții ale noastre (deoarece drumul spre Iad este pavat cu intenții bune, nu-i așa?)

 

Să începem cu începutul: în urmă cu câțiva ani, un rătăcit în lume a ajuns la Satu Mare, unde a început să lucreze ca zilier la săpat șanțuri. Aici a cunoscut-o pe sora mai mare a Vivienei, care atunci avea vârsta de 13 ani și trăia pe străzi împreună cu mama sa.

Eh, ce să facă săpătorul de șanțuri cu o copilă de 13 ani? Un copil, ce altceva?

 

Dar autoritățile ce să facă în asemenea situații? Să le dea casă gratis, bineînțeles, că doar constituie deja o familie, nu-i așa?

Locuința socială se acordă de dragul copilului nou-născut, care, bineînțeles, conform mentalității promovate de Direcția pentru Protecția Copilului, nu trebuie neapărat salvat din această situație, ci, pe cât posibil, e bine să rămână împreună cu părinții naturali. Că așa s-a pomenit din moși-strămoși.

 

Aaaa, că legea spune că medicii care au asistat la nașterea copilului trebuie să anunțe Poliția în situația în care mama e minoră? Și că Poliția trebuie să facă cercetări și să-l dea pe tată pe mâna procurorilor, care să-i facă dosar penal și să-l trimită în judecată? Noa bine, și? Păi se poate ca judecătorul să-l condamne și să-l bage în pușcărie pe proaspătul tătic, lăsând astfel familia fără „sprijin” chiar în asemenea momente?

 

Eeeee, păi și judecătorul e om, ce naiba! Așa că e de înțeles faptul că medicii, știind deja din experiență ce ar urma, nu se grăbesc foarte tare să anunțe Poliția, care are oricum altele pe cap și nici procurorul nu prea are chef să facă inutil dosare.

 

Deci, săpătorul de șanțuri nu doar scapă basma curată, fără să suporte nici un fel de consecințe legale ale înclinațiilor sale evident pedofile, dar se alege și cu o locuință gratis de la Primărie (de fapt, soacră-sa primeşte locuinţa, dar astea-s detalii), fiindcă, nu-i așa, deja e tată mândru și responsabil, căruia i se cuvine acest sprijin din partea societății.

 

Motiv pentru care, de bucurie, mai face un copil. De data asta, din întâmplare, medicii chiar anunță cazul la Poliție, fiindcă mama tot nu a ajuns încă la vârsta majoratului, dar… ați ghicit, nu se întâmplă nimic.

 

Noua și fericita familie trebuie sprijinită, ba cu alocații, ba cu ajutoare, ba una, ba alta, fiindcă așa e frumos din punct de vedere umanitar și creștinesc. Nu-i așa?

 

Între timp se coace tragedia: femeile foarte “responsabile” și săpătorul de șanțuri foarte grijuliu din noua și fericita familie consideră că e o idee bună să-i lase pe cei doi copii veniți pe lume pentru o viaţă de suferinţă, cu binecuvântarea bunicii “înțelepte”, în grija lui Vivien, ea însăși o copilă.

 

Maturizată prea devreme și cu o dorință instinctivă de a scăpa din mocirla în care se zbate sub privirile îngăduitoare ale tuturor autorităților ce funcționează pe baza concepțiilor și valorilor împărtășite de noi toți, Vivien devine fruntașă la învățătură, în timp ce înfruntă greutăți inimaginabile și are grijă ca de ochii din cap de cei doi nepoței neglijați de părinții lor. Adică e modelul perfect de victimă inocentă.

 

Singura mângâiere o găsește la biserică și la Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, asociație care, desigur, nu prea beneficiază de sprijin din partea autorităților, fiindcă banii trebuie cheltuiţi pe maidanezi, așa că nu prea mai rămâne nimic pentru o mână de voluntari care hrănesc zilnic zeci și sute de copii sărmani.

 

Într-o duminică, însă, după slujba de la biserică, monstrul o pândește și o așteaptă pe drumul spre casă. După o scurtă viață chinuită, Vivien are parte de un sfârșit groaznic și, pentru că nici asta nu e destul, memoria ei este pângărită de paraziții care scornesc povești despre răpirea ei de către indivizi dubioși în Jeep negru. Că așa au văzut ei în filme, la televizor, în locuințele sociale de pe strada Toamnei.

 

Credeți că povestea s-a terminat? Vă invit să faceţi o plimbare pe Corso și observați-i pe boschetarii care cerșesc agresiv, hărțuind mai ales femeile singure, sau îi obligă să cerșească pe alți copiii de vârsta Vivienei, care nu prea au de ales, după ce autoritățile competente au decis că e mai bine ca aceștia să rămână în familiile lor. Doar Dumnezeu îl mai poate salva pe oricare dintre ei de soarta Vivienei!

 

Până atunci, însă, continuați să găsiți explicații și să elaborați teorii sociale, economice sau educaționale pentru a justifica situația asta. De asemenea, promovați-vă principiile și idealurile nobile despre șansele pe care le merită toți semenii noștri și dați vina pe politicieni fiindcă nu găsesc soluții mai profunde pentru a eradica sărăcia și infracționalitatea. Aaaa, și să nu uitați să dați Like-uri pe Facebook pentru programe de consiliere psihologică și tabere de recreere pentru „defavorizaţi”!

 

Oricum, Vivien nu mai are cum să ne reproșeze nimic.

7995 vizite
Distribuie pe