Dacă ani la rând sătmărenii sărbătoreau Zilele Oraşului pe data de 14 mai, marcând astfel, după o logică ciudată şi absurdă, comemorarea inundaţiilor catastrofale din 1970, iar autorităţile locale transformau această zi într-un maraton al petrecerilor, azi doar cei care au trecut prin acele clipe de groază şi-au amintit că se împlinesc 39 de ani de la marile inundaţii.
Nici o manifestare de comemorare oficială, nici o vorbă despre cei 56 de concitadini care au pierit în valurile învolburate ale Someşului sau despre eroismul şi solidaritatea celor care au salvat oraşul de la pieire.
Nici măcar o manifestare culturală nu a fost programată pentru această zi, chiar dacă au început deja Zilele Culturale Sătmărene.
Cei care au trăit vremurile de groază din urmă cu aproape patru decenii îşi amintesc de viitura ce i-a luat pe toţi prin surprindere, după săptămâni întregi de ploaie câinească ce nu mai contenea.
În după-amiaza zilei de 14 mai 1970 au fost inundate şi izolate aşezările din amonte, apoi dezastrul s-a dezlănţuit şi în municipiul Satu Mare.
Digul din dreapta Someşului s-a rupt şi sute de case s-au surpat, după ce viitura le-a erodat fundaţiile.
Oamenii disperaţi urcau pe acoperişurile caselor, unde aşteptau să fie salvaţi de elicopterele militare.
Circulaţia rutieră şi feroviară a fost întreruptă, astfel că oraşul a fost izolat complet de restul ţării.
Atunci s-a întâmplat minunea, cunoscută şi sărbătorită mai târziu ca „spirit sătmărean”: oamenii şi-au revenit repede din şocul iniţial şi, până seara, sute de voluntari îi ajutau pe militari în construirea digurilor provizorii din saci de nisip, în salvarea oamenilor şi a bunurilor materiale.
Au fost brutării sau fabrici în care muncitorii lucrau cu apa ajungându-le până la genunchi, pentru a asigura proviziile necesare supravieţuitorilor.
În acelaşi timp, convoaie lungi de camioane pline cu ajutoare au început să sosească din alte regiuni ale ţării, dar şi din străinătate, într-o demonstraţie de solidaritate umană care-i impresionează şi azi până la lacrimi pe cei care-şi aduc aminte.
Atunci au fost puse bazele înfrăţirii cu oraşele Zutphen din Olanda şi Wolfenbuttel din Germania, locuitorii acestora având o contribuţie importantă în ajutorarea sătmărenilor în acele zile epopeice.