Locale Altele
Miercuri, 23 Octombrie 2019
Mie, 23 Oct 2019
LocaleEvenimentAdministratieSocialCulturalPoliticEconomicInfracţionalitateEducaţieReligieSportAlteleOh Canada
Ne găsești pe Facebook


InterneExterneAlteleDivertismentŞtiinţă/TehnolologieAuto/MotoSănătateLifestyleGalerie FotoParty Foto
Ziua Copiilor sărbătorită la Ambasada României din Lisabona, descrisă de o sătmăreancă
Karina Muresanu Vlad  - Joi, 1 Iunie 2017

Karina Mureșanu Vlad este o fostă colegă din presa locală din Satu Mare, care trăiește de mulți ani în Portugalia, la fel ca mii de alți sătmăreni.

La fel cum în toți acești ani și-a păstrat frumusețea și spiritul tineresc, ea nu și-a pierdut nici  talentul în mânuirea condeiului sau, mai nou, a tastaturii, iar ultima postare de blog este cea mai clară dovadă și o surpriză frumoasă pentru cei de acasă.

În calitate de mămică, a participat, la Ambasada României din Lisabona, la sărbătorirea Zilei Copiilor și a Zilei Românilor de Pretutindeni, iar în cele ce urmează vă lăsăm să vă delectați cu reportajul scris cu o sensibilitate rară despre acest eveniment:

Picnic, soare, copii jucăuși, părinți fericiți, mâncare ca la mama acasă și un emoționant recital de nai la care copiii își amintesc să danseze, cum fac ei, cu brațele larg deschise și rotindu-se până amețesc. Apoi, o scurtă rafală de ploaie… Adunăm în grabă și protejăm cu dârzenie, să nu se ude capodoperele celor mici, desenele cu tema „Familia mea”.

Pe când să adunăm și copiii, care de pe unde se joacă de-a v-ați ascunselea prin grădina ambasadei, ploaia trece. Râsete și forfotă cum nu s-au mai auzit nicicând în istorica și impunătoarea clădire a ambasadei. În urmă cu mulți ani, aceasta era locul în care emigranții români veneam, ca la cazne, cu căciula în mână, să obținem tot felul de documente de care aveam nevoie. Cu un drum, ne aminteam și de ce am plecat din țară. Acum, aici, suntem însă ca acasă.

Româna peltică devine limba oficială a evenimentului, dar copilașii trec oricum cu dexteritate de la o limbă la alta și o frază începută în românește are toate șansele să fie concluzionată în portugheză. O mamă își cheamă în maghiară puiul de ardelean hiperactiv, ca să își facă poză cu tricolorul. Când te uiți apoi la poză, nu există român mai mândru!

Mă încearcă senzația că tocmai asist la o fascinantă lecție de istorie rescrisă, în care prichindeii aceștia bilingvi sau trilingvi revoluționează definiția a ceea ce înseamnă să fii român, chibzuită atât de bine de mari gânditori înaintea lor. Revoluționează și geografia, oricât ar părea de imutabilă: Unde se află România? Oriunde în lume!

Din partea ambasadorului Ioana Bivolaru, micuții primesc apoi diplome de „mici ambasadori”. Acum au îndatoriri serioase și, prin urmare, merg să se joace mai departe. Dacă toate țările ar avea astfel de ambasadori, pacea mondială ar fi asigurată, iar foamea din țările din lumea a treia ar fi combătută cu cantități generoase de ciocolată.

Toți acești mici români născuți în afara României sunt la mii de kilometri de bunicii, unchii și mătușile din țară, dar printre funcționarii ambasadei își găsesc pe loc o „mătușă de împrumut”, care să îi alinte și să îi răsfețe.

Și ne mai dau încă o lecție valoroasă nouă, generației ceaușiste timorate, mereu nemulțumită de prestația statului. În desenele lor, tricolorul românesc nu are stemă, nici gaură în mijloc, ci o inima. O inimă care zâmbește.

Nimic în el nu amintește de dictatura care ne-a obligat să rămânem, nici de tranziția care ne-a obligat să plecăm. Chiar dacă, neoficial, acest drapel cu o inimă zâmbitoare se pare că devine simbolul celei de-a doua generații de emigranți români și, indirect, arată că noi, generația de părinți traumatizați în copilărie de simboluri și sentimente naționale impuse cu liniarul peste degete, am făcut totuși o treabă bună. Excelentă chiar! Le-am dat libertatea să învețe singuri ce înseamnă să fii român, iar ei au aflat astfel că să fii român e …cool!

Și în tot acest tablou de familie, în care, ca prin magie, apare inclusiv o „ bunicuță de împrumut”, care ne servește cele mai bune sărmăluțe din lume, se aude zgomotul înfundat al unui alt mit care se prăbușește: acela că românii nu sunt uniți, că mai degrabă își sapă groapa unul altuia decât să se ajute între ei. Cei care încă mai cred cu pioșenie în acest mit, ar trebui să îi vadă acum pe „ micii ambasadori” împărțindu-și echitabil jucăriile primite. Eticheta diplomatică permite în astfel de cazuri chiar și strigăte asurzitoare de bucurie.

Tags: ziua  copii  ambadasa  lisabona  
1007 vizite
Distribuie pe