Locale Altele
Marti, 4 August 2020
Marti, 4 Aug 2020
LocaleEvenimentAdministratieSocialCulturalPoliticEconomicInfracţionalitateEducaţieReligieSportAlteleOh Canada
Ne găsești pe Facebook


InterneExterneAlteleDivertismentŞtiinţă/TehnolologieAuto/MotoSănătateLifestyleGalerie FotoParty Foto
Am mai pierdut un coleg şi prieten
Florin Răchitan  - Duminica, 13 Februarie 2011

Am rămas înmărmuriţi când am primit sâmbătă seara SMS-ul de la un coleg din presa maghiară. Ne-am sunat unii pe alţii în speranţa că e doar o glumă proastă şi cineva din „gaşca veche” a presei locale va infirma vestea ce ne-a şocat pe toţi. Din păcate nimeni nu a infirmat-o. Fodor István, alias Rodrigo, nu mai e printre noi.

 

Abia ne-am despărţit de o altă personalitate deja legendară a presei locale, Joska Ţiproc, că a sosit timpul ca şi amicul său de la Szatmari Magyar Hirlap, să-l urmeze în ceruri, unde cu siguranţă vor avea ce-şi povesti unul altuia.

 

Dumnezeu n-a mai avut răbdare şi l-a luat dintre noi în floarea vieţii pe Fodor István, care la vârsta de doar 34 de ani era deja unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi ziarişti din presa locală de limba maghiară. La fel ca Joska Ţiproc, era iubit mai ales în satele judeţului, unde reprezenta de multe ori singura speranţă pentru cei izolaţi de lume şi uitaţi de autorităţi.

 

Nu degeaba preşedintele Consiliului Judeţean, Csehi Arpad, spunea într-un cerc de prieteni că singurii oameni pe ale căror informaţii se baza atunci când dorea să ştie ce se întâmplă în realitate în judeţ erau cei doi ziarişti: Iosif Ţiproc de la Informaţia Zilei şi Fodor István de la Szatmári Magyar Hirlap.

 

În urmă cu doi ani participam la lansarea cărţii sale, „Poveşti din traista reporterului”, un volum în care a adunat cele mai interesante sau îndrăgite reportaje pe care le-a scris bătând coclaurile judeţului în cariera sa de mai mult de un deceniu. Era mândru că a reuşit să ducă la bun sfârşit acest proiect la care visa probabil de când a tipărit, în adolescenţă, primele „gazete” cu ştiri locale din Nisipeni, pe care le distribuia vecinilor împreună cu un amic.

 

Şi-a căutat apoi calea în viaţă, la fel ca orice adolescent, era cât p-aci să fie preot reformat, urmând tradiţia din familia sa, ori bucătar (gătea cel mai gustos bogracs din judeţ), a fost şi profesor suplinitor la şcoli de la ţară pentru ca, până la urmă, să revină la prima dragoste, jurnalismul.

 

Nu voi uita în veci ajutorul discret pe care mi l-a oferit la începutul propriului meu drum în presă, când, fiind din aceeaşi generaţie, dar el având deja experienţă în domeniu, mi-a explicat cum stă treaba ori de câte ori eram nedumerit de ceea ce vedeam în jur. A fost adeptul jurnalismului adevărat „old school”, al genurilor de presă pe cale de dispariţie, precum interviul sau reportajul, pasionat de căutarea continuă a ceea ce numim „detalii semnificative” pentru a surprinde în articolele sale crâmpeie de viaţă reală pentru eternitate.
 

 

La va fi greu primarilor şi locuitorilor satelor maghiare sau şvăbeşti din judeţ să-şi imagineze de acum înainte evenimentele festive, comemorările sau, pur şi simplu, problemele cotidiene specifice vieţii la ţară fără prezenţa la faţa locului a reporterului Fodor Istvan şi fără relatările sale în paginile ziarului la care lucra. Şi nu, nu va putea fi înlocuit de nimeni. Cel puţin nu de cineva din actuala generaţie nouă a presei sătmărene.

 

Le va fi greu colegilor săi să nu mai audă ţăcănitul zgomotos al tastaturii ce se auzea în toată redacţia atunci când Rodrigo îşi punea căştile pe cap, selecta cele mai tari piese rock de pe repertoriul adunat pe calculator şi scria pagini întregi despre subvenţiile agricole, jocurile de culise ale scandalului de la Primăria Berveni sau ultimele rezultate din campionatul judeţean de fotbal.

 

Îmi va fi greu să renunţ atunci când voi dori să-l sun pentru a începe convorbirea la telefon cu obişnuitul „Hallod, te Fodor”… Şi ne va lipsi enorm tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au îndrăgit.

 

Acum nu ne mai rămâne altceva decât să fim alături sufleteşte de tatăl colegului nostru, respectabilul preot reformat din Halmeu, şi de fratele colegului nostru, Öcsike, cel care în decurs de câteva luni şi-a pierdut mama şi fratele, dar şi de cei doi copii frumoşi ai colegului nostru, care vor creşte fără tatăl lor.

 

Sincere condoleanţe familiei îndoliate.

 

2524 vizite
Distribuie pe