A ieşit scandal după votul consilierilor locali UDMR şi PNL în şedinţa din 23 februarie prin care, practic, au aruncat pe umerii populaţiei suprataxa de salubritate impusă de UE, iar problema a devenit actuală din nou în ultimele zile, odată cu primirea de către sătmăreni a facturilor din partea societății de salubrizare Florisal, facturi ce conțin deja această suprataxă chiar retroactiv, începând din 1 ianuarie 2017.
Reamintim că este vorba despre un fel de amendă din partea Uniunii Europene pentru faptul că nu ne-am îndeplinit obligațiile în ceea ce privește colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor (deși reprezentanții Primăriei Satu Mare susțin că, de fapt, nu e amendă, ci e o simplă taxă care trebuie virată la Fondul de Mediu administrat de Guvernul României și care, teoretic, ar urma să fie folosită tocmai pentru a pune la punct sisteme de colectare selectivă și reciclare a deșeurilor).
Marea ceartă în această situație este despre cine anume trebuie să plătească taxa respectivă.
În reglementarea legală originală se precizează destul de clar că banii trebuie plătiți de operatorul de salubritate care depune deșeurile la groapa de gunoi, însă era de așteptat ca unii să interpreteze puțin altfel legea și să paseze responsabilitatea pe umerii fraerilor cetățenilor, ca nu cumva să scadă profitul firmei de salubritate.
Situația nu este îmbunătățită nici de tragerea de timp pe care o face Guvernul, ce a promis mai demult o Ordonanță de Urgență care să reglementeze cumva problema, dar aceasta se lasă așteptată. Singura indicație în acest sens a venit de la vicepremierul Sevil Shhaideh, care, în ședința pe care a avut-o recent cu primarii din județul Satu Mare, le-a recomandat acestora să nu susțină în consiliile locale proiecte de hotărâre care ar împovăra populația cu noua taxă. Deocamdată am rămas numai cu recomandarea!
După ședința de pomină în care s-a aprobat suprataxa, tânărul consilier local UDMR (de fapt FDG) Ştefan Ressler îşi motiva votul într-o postare pe Facebook (pe care a şters-o între timp, foarte discret) printr-o argumentaţie specifică profesiei sale de avocat, în timp ce colegul său de generaţie, consilierul ALDE Mihai Huzău, a trimis o scrisoare la Ministerul Mediului, prin care cere lămuriri despre aplicarea acestei taxe, iar activistul civic Sergiu Băbăşan a sesizat chiar Prefectura, cerând anularea Hotărârii adoptate de Consiliul Local.
Până își vor primi ei răspunsurile, reamintim că în prezent această taxă este în valoare de 80 lei pentru fiecare tonă de deșeu nereciclabil depozitat la groapa ecologică de gunoi de la Doba, dar dacă nu vom face nimic în sensul colectării selective, taxa va crește anul viitor la 120 lei/tonă.
După cum arată lucrurile acum, avem toate şansele să ajungem şi la această majorare, având în vedere faptul că, în prezent, rata de reciclare în România este de nici 5 % din cantitatea totală a deşeurilor menajere produse de populaţie, iar până în 2020 ar trebui să atingem o rată de 50 %. Serios :)))))))
Știți cât e rata la Satu Mare? Cam 2% :)))))))))
Asta în condițiile în care unul dintre argumentele principale pentru prelungirea contractului cu Florisal până în 2019 a fost necesitatea recuperării investițiilor pe care le-a făcut în așa-numitul “sistem de colectare selectivă duală a deșeurilor” (adică acele cotețe din fier amplasate în cartierele Sătmarului).
Desigur, degeaba cotețele dacă cetățenii aruncă de-a valma gunoaiele în ele, după care boschetarii le mai amestecă bine, să fie sigură treaba, dar nici autoritățile sau firma de salubritate nu și-au stors prea tare creierii să găsească alte soluții sau măcar să facă niște campanii eco-trendy pe Facebook despre cum ar trebui Așa Da / Așa Nu!
Astfel s-a ajuns la majorarea cu aproape o treime a valorii facturii pe care o plătește fiecare sătmărean ce are contract cu Florisal, adică peste 10 lei/lună (în această lună chiar mai mult, deoarece plătește retroactiv inclusiv suma aferentă lunii ianuarie 2017).
Deși în mod normal nu e foarte legal să se încaseze retroactiv o sumă stabilită pentru o perioadă anterioară aprobării acesteia de către Consiliul Local, conducerea Primăriei Satu Mare a găsit o explicație și pentru acest aspect și consideră suma respectivă ca fiind un fel de restanță, deci, cică, se poate încasa (Așteptăm să se ocupe Sergiu Băbășan de chestiune :))))))!
Aceasta ar fi una dintre justificările Primăriei. O altă justificare se referă la faptul că și alte orașe din România au procedat la fel, aşa că ne-am gândit să facem un tur al regiunii noastre și să vedem cum au rezolvat această problemă orașele comparabile cu Sătmarul, deoarece știm că, la asemenea reglementări legale interpretabile, nu există o practică unitară la nivelul administrațiilor publice locale.
Am omis Baia Mare, deoarece știm că acolo lucrurile sunt cu susu-n jos de când DNA „l-a luat” pe primarul ales Cătălin Cherecheș și, oricum, operatorul de salubritate de acolo e firma-soră a Florisalului sătmărean, așa că e ușor de ghicit cam ce soluție s-a găsit în capitala județului vecin ;)))))
Nici la Zalău lucrurile nu stau mult mai bine, în prezent primăria de acolo confruntându-se cu o problemă un pic mai gravă decât suprataxa de mediu, în condițiile în care noua firmă ce se ocupă cam de două săptămâni cu salubrizarea orașului în urma câștigării unei licitații controversate cu iz de „băgat pe gât de sus” (o companie cu capital austriac ce era cât p-aci să intre la un moment dat și în județul Satu Mare, cu ani în urmă) a început cu stângul colectarea deșeurilor din oraș, în timp ce îi taxează pe fraeri localnici mult mai tare ca firma veche.
La Bistrița, problema e și mai încâlcită, ei fiind cobaii ghinioniști ai unui experiment prin care ar fi trebuit să devină primul oraș din România cu un sistem funcțional de colectare selectivă a deșeurilor.
După ce au spart 34 milioane de euro din fonduri europene pe niște pubele semi-îngropate, că așa li s-a spus că se face în lumea civilizată, după ce au suportat o vară întreagă mirosuri pestilențiale (care nu le sunt străine nici sătmărenilor) din cauza faptului că firma de salubritate de la ei nu avea dotările potrivite pentru colectarea și transportul deșeurilor în acest nou sistem „european”, la un moment dat, anul trecut, s-au trezit cu gunoaiele abandonate pe străzi, deoarece firma de salubritate s-a dat bătută, pur și simplu, și a dispărut.
Activitatea de salubrizare a fost preluată provizoriu de o altă firmă, însă tot nu pot să scape de foarte originalul sistem de colectare selectivă a deșeurilor, deoarece proiectul european le impune să-l țină în funcțiune cel puțin până în 2020. Noa, le-o trebuit UE! :)))))
Colac peste pupăză, s-au trezit și cu această suprataxă de mediu, pe care bineînțeles că firma cu contract provizoriu nu este dispusă să o plătească, iar Consiliul Județean Bistrița-Năsăud s-a spălat pe mâini aruncând pisica moartă în ograda fiecărei primării, lăsându-le pe acestea să se descurce care cum poate cu noua taxă.
Ca urmare, atât Primăria Municipiului Bistrița, cât și alte primării din județ au cerut Consiliului Județean să revină asupra Hotărârii și, ca să-i forțeze mâna, l-au și dat în judecată, pentru a fi sigure că aplicarea Hotărârii buclucașe se suspendă cel puțin pe durata procesului. Așadar, deocamdată nimeni din județul Bistrița-Năsăud nu plătește nici o suprataxă de mediu.
Fiind un orășel din județul Cluj, unde știm cam ce țircus a fost în anii trecuți cu depozitarea gunoiului, municipiul Dej este, de asemenea, o victimă a sistemului, fiind nevoit să-și transporte deșeurile până la o groapă ecologică din... Odorheiu Secuiesc!
Diferă, însă, atitudinea conducerii primăriei de acolo. La ultima ședință a Consiliului Local Dej, în ciuda opoziției liberalilor (care acolo se află în minoritate politică), s-a aprobat suportarea suprataxei de mediu din bugetul local al municipiului, astfel încât locuitorii nu mai trebuie să scoată nici un ban în plus din buzunar (știm, banii din bugetul public provin tot din buzunarele dejenilor, dar măcar nu mai trebuie să dea ceva în plus după ce au dat deja).
Orașul din vecinătatea noastră unde s-a luat o decizie asemănătoare cu cea din Consiliul Local Satu Mare (cu diferențe subtile, însă) este Oradea. Acolo suprataxa a fost introdusă chiar în tariful plătit de populație, deci nu ca taxă separată, așa cum apare pe facturile Florisal, ceea ce face ca și varianta orădeană să fie puternic contestabilă din punct de vedere legal.
Chiar și așa, orădenii plătesc cu un leu mai puțin decât sătmărenii, în timp ce Oradea este municipiul cu cea mai mare rată de colectare separată, la sursă, din România, de 10%, adică dublul mediei naționale, şi deţine cea mai performantă staţie de compost din România, care produce fertilizator de calitate superioară din biodeșeurile bihorenilor, comercializat şi sub formă de pământ de flori în România şi Ungaria, prin magazinele Selgros.
De-altfel, city-managerul municipiul Satu Mare, Maskulik Csaba, a promis că va face o deplasare la Oradea pentru a studia cum au implementat ei, măcar parțial, colectarea selectivă a deșeurilor.
Acum ar fi momentul perfect să facă această deplasare, deoarece reprezentanții primăriei și ai firmei care se ocupă de salubrizarea municipiului Oradea tocmai s-au întors dintr-o delegație din Parma, unde au învățat cum a reușit acest oraș din Nordul Italiei să reducă în ultimii patru ani cu aproape 60% cantitatea de deșeuri depozitate la rampă sau incinerate, în timp ce a atins un nivel de reciclare de 80% din totalul deșeurilor colectate de pe teritoriul orașului, făcând în același timp și economii de 500.000 euro la cheltuielile de salubrizare.
În 2013, Parma şi-a asumat oficial strategia “Zero Deşeuri” şi s-a alăturat reţelei internaţionale “Zero Waste Municipalities”, aplicând metodologia “zero deşeuri” ce constă în instrumentul financiar “plăteşti pentru cât arunci”, colectarea separată la sursă, programată în zile diferite, inclusiv a deşeurilor biodegradabile, educaţie, recompense şi, nu în ultimul rând, amenzi usturătoare. Deci se poate! ;)
Material jurnalistic realizat în parteneriat cu Someșeanul, Bistrițeanul și Zero Waste Romania.