O iniţiativă a viceprimarului Kereskenyi Gabor şi a consilierului local Turos Lorand privind inscripţionarea bilingvă a numelor de străzi din Satu Mare a readus la suprafaţă tensiuni interetnice pe care le credeam demult uitate.

Consilierii locali din partidele româneşti s-au coalizat şi au votat în bloc împotriva proiectului de hotărâre, care, astfel, a fost respins, iar străzile din Satu Mare vor avea în continuare doar nume româneşti, fără nici o traducere sau adăugire.

Cu toate că pe ordinea de zi a şedinţei de joi a Consiliului Local au fost aproape 40 de puncte pentru dezbatere, era clar de la bun început că toată lumea aşteaptă proiectul de hotărâre cu privire la traducerea numelor de străzi româneşti în maghiară.

Acest moment al şedinţei a fost aşteptat şi de un grup numeros de membri ai Organizaţiei de Tineret a PD-L Satu Mare, care au umplut sala de şedinţe „pentru orice eventualitate”, ştiut fiind faptul că reprezentanţii PD-L în Consiliul Local se vor opune cel mai vehement acestei iniţiative UDMR.

Cu toate că lumea se aştepta la scandal, dezbaterea în sine a decurs relativ civilizat, ambele părţi abţinându-se, pe cât se putea, de la ridicarea tonului sau gesturi ostentative, poate cu excepţia preşedintelui de şedinţă, un membru UDMR, care a condus autoritar ostilităţile verbale şi nu a permis unei cetăţene să ia cuvântul pentru a-şi exprima opinia.

UDMR-iştii au ţinut cu dinţii de procedurile oficiale de desfăşurare a şedinţei şi au sfârşit prin a-şi da un autogol, refuzând să voteze o propunere împăciuitoare de amânare a dezbaterilor, venită din partea consilierilor PSD. Aspect care l-a făcut pe consilierul PSD Viorel Solschi să-i suspecteze pe UDMR-işti că au provocat intenţionat această situaţie, pentru a arunca asupra membrilor români ai Consiliului Local titulatura de şovini.

Consilierii UDMR au încercat să le explice colegilor că e vorba de o simplă traducere a unor denumiri româneşti ale străzilor din municipiu, în cazurile în care acest lucru este posibil, fără ca măsura să presupună modificări în vreun act oficial al administraţiei publice sau în actele de identitate ale sătmărenilor. Ei au dat şi exemplul unor oraşe din Transilvania, ca Târgu Mureş sau Oradea, în care această măsură deja se aplică fără nici un fel de probleme.

Consilierii PSD-işti au fost cei care au încercat medierea conflictului, Viorel Solschi subliniind un aspect paradoxal: traducerea literară a denumirilor româneşti în maghiară ar oficializa renunţarea la denumirile istorice maghiare ale străzilor respective, în condiţiile în care mulţi sătmăreni de naţionalitate maghiară, mai ales cei în vârstă, folosesc în mod curent denumirile istorice maghiare în paralel cu cele oficiale româneşti.

De-altfel, Viorel Solschi a anunţat că s-a consultat cu mai mulţi vecini maghiari din blocul în care locuieşte şi a declarat că aceştia nu susţin iniţiativa UDMR, moment în care colegul său UDMR-ist, Nagy Szabolcs, a provocat râsete în sală spunând că şi el este vecin de bloc cu Viorel Solschi, dar nu a fost consultat în această problemă.

Până la urmă, toţi consilierii au votat nominal şi toţi cei de naţionalitate română au respins proiectul, unii cu rezerve, alţii cu declaraţii sforăitoare pline de ignoranţă şi specifice începutului anilor ’90.

La scurt timp după votul în plen, am asistat la o scenă pe cât de simplă, pe atât de reprezentativă pentru relaţiile umane din Satu Mare, ce nu ţin cont de etnie: sesizând că sunt aproape leşinate de căldură, consilierul Dorel Coica le-a servit cu apă minerală pe colegele noastre de la portalurile de limbă maghiară, Parajdi Andrea şi Nagy Katalin.