Locale Altele
Luni, 4 Iulie 2022
Luni, 4 Iul 2022
LocaleEvenimentAdministratieSocialCulturalPoliticEconomicInfracţionalitateEducaţieReligieSportAlteleOh Canada
Ne găsești pe Facebook

InterneExterneAlteleDivertismentŞtiinţă/TehnolologieAuto/MotoSănătateLifestyleGalerie FotoParty Foto
Mesajul de Paști al episcopului romano-catolic Eugen Schonberger pentru credincioșii sătmăreni
Episcopia Romano-Catolică de Satu Mare  - Duminica, 17 Aprilie 2022

Dragi confrați Preoți și Călugări, onorate Călugărițe, Iubiți Credincioși aflați în sărbătoare!


Pentru că încă nu cunoșteau Scriptura: că El trebuia să învie din morți!”- Încă nu, dar atunci, când au văzut mormântul gol, au înțeles că Isus era într-adevăr cine a pretins că este: Fiul lui Dumnezeu.

În zadar i-a fost străpunsă Inima, în zadar era piatra cea mare și pe ea sigiliul, în zadar au fost gardienii: Isus a înviat glorios în a treia zi.

Dragi Frați și Surori! Învierea lui Isus este dovada supremă a misiunii Sale divine și a dumnezeirii Sale. Să nu fim surprinși că, și în acele vremuri, critica lipsită de credință, la fel ca și astăzi, mișcă orice piatră ca să pună la îndoială învierea Sa. Faptul că Isus din Nazaret, care a fost răstignit și îngropat și a înviat treia zi, nu poate fi negat, nu poate fi șters din istoria omenirii.

Cum s-a întâmplat învierea Sa? Isus Cristos nu a fost doar reînsuflețit ca Lazăr sau ca tânărul din Nain, ci a înviat la o viață nouă, viața eternă. Sufletul omenesc al lui Isus Cristos, despărțit de trup în momentul morții, s-a reunit cu el în a treia zi. Și în acel moment trupul său a fost îmbrăcat în gloria cerească și a trecut în lumea supranaturală. Nu se mai supune legilor fizice ale naturii. De aceea, îl poate vedea doar cel căruia i se arată. Se deplasează printr-o ușă închisă. Nici spațiul, nici timpul nu-l mai țin între limitele lor. Nu mai umblă cu apostolii, doar apare printre ei. Trupul Său este cu adevărat un corp omenesc, dar după înviere a devenit diferit de ceea ce era înainte de înviere. Nici apostolii nu-l recunosc, așa că trebuie să se identifice mereu: le arată mâna și coasta.

Am citit următoarea povestire de la un autor necunoscut. „O fetiță locuia cu bunica ei. S-a întâmplat ca într-o noapte să izbucnească un incendiu în casa în care locuiau. Bătrâna a încercat să salveze copilul care dormea ​​în camera sa, dar nu a mai putut urca, a pierit în flăcări. Vecinii au sunat pompierii. Și, în timp ce așteptau, le-au atras deodată atenția niște plânsete. Capul fetiței a apărut pe fereastra de la etaj, strigând după ajutor.

Au rămas cutremurați, nimeni nu a îndrăznit să se apropie de foc. Deodată, a apărut un bărbat cu o scară în mână. El a sprijinit obiectul din lemn de perete, a urcat și a dispărut în vârf. Când a reapărut, a adus-o pe fetiță în brațe. Le-a predat-o celor care așteptau dedesubt, apoi și-a pierdut urma în noapte.

A doua zi, locuitorii orașului s-au adunat pentru a decide cine să preia și să crească copilul. Un profesor a declarat că i-ar putea oferi micuței o educație bună. S-a oferit și un agricultor, spunând: micuța ar putea crește la ferma lui în condiții sănătoase. În cele din urmă, s-a ridicat cel mai bogat cetățean al orașului: - La mine poate primi tot ceea ce s-a amintit până acum, iar pe deasupra, orice altceva ce se poate procura cu bani.

Copilul a tăcut până la capăt, țintuind cu ochii podeaua. - Mai vrea cineva să vorbească? a întrebat președintele de ședință. Cu pași grei, un bărbat a venit în față din spatele încăperii. S-a oprit în fața fetiței și i-a întins brațul. Mulțimea protestă. Mâinile și brațele bărbatului erau acoperite de răni oribile. – Acest nene m-a salvat - a strigat fetița. Dintr-un singur elan i-a sărit în jurul gâtului și s-a agățat spasmodic de el, ca în acea noapte amenințătoare. „Întâlnirea s-a terminat”, a spus președintele.

Dragi Frați și Surori, simt că noi suntem această fetiță orfană, a cărei soartă este negociată până în pânzele albe, dar nu între oameni de bunăvoință, ci între Dumnezeu și Satana.

Pe de o parte este Satana, care L-a ispitit și pe Isus, care, din ce în ce mai mult, încearcă iarăși și iarăși cu cei care încă pot fi deviați de la scopul lor final, pe care providența divină, prin înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu, l-a stabilit pentru ei. Acesta nu se poate consola cu faptul că Tatăl ceresc ne iubește atât de mult încât este dispus să-și jertfească Fiul unul născut pentru noi; nu se poate resemna că Fiul lui Dumnezeu este gata să fie ascultător până la moarte, doar ca să obțină viața eternă pentru noi. Satana promite și astăzi multe: bucurie, succes, bogăție, o viață confortabilă, dacă îl adorăm prosternându-ne.

Pe de altă parte, Isus Cristos ne întinde mâna străpunsă, așteptând de la noi cinste, iertare, iubire și să ne luăm crucea în fiecare zi și astfel să-L urmăm. Ne încurajează să nu pierdem speranța în ciuda imperfecțiunii noastre umane sau a păcatelor noastre, ci să avem încredere în El. Există iertare pentru păcatele noastre dacă ne pocăim cu sinceritate și cerem Bisericii noastre iertarea. Sacramentul pocăinței este pentru noi un dar minunat de la Cel Înviat. Nu se poate sărbători cu adevărat Paștele fără spovadă. Căci la ce ne folosește învierea lui Isus Cristos, când sufletele noastre rămân moarte în păcat?

Dragi Frați și Surori! Suntem în Anul Providenței. Cina cea de Taină din Joia Mare este preludiul jertfei pe cruce din Vinerea Mare, prima liturghie și, de atunci, fiecare sfântă liturghie înfățișează jertfa pe cruce și învierea lui Isus. Liturghia este punctul culminant al Providenței divine, prin care Dumnezeu, în înțelepciunea și dragostea Sa, nu numai că ne arată scopul nostru final, ci ne conduce într-acolo. Căci în sfânta împărtășanie ne unim cu Cristos cel Înviat, care ne învie și pe noi și ne face părtași ai gloriei Sale. Cristos este garanția învierii noastre și a vieții noastre eterne. În fiecare sfântă liturghie Cristos, care a murit și a înviat pentru noi, își deschide spre noi mâna străpunsă de cuie, ca dovadă și garanție a iubirii Sale. Uite, eu am dat totul pentru tine, am plătit pentru toate în locul tău, alege viața!

Trebuie să decidem, Fraților și Surorilor! Pe cine alegem? Cui vrem să aparținem? Urmând exemplul acelei fetițe, să îndrăznim să ne aruncăm în brațele lui Isus și să strigăm în lume: El m-a mântuit, Îl vreau! Vreau să-I aparțin, să fiu cu totul a Lui!

Măcar de-am putea experimenta cu toții, din nou și mai intens, bucuria că-i aparținem lui Cristos în această frumoasă sărbătoare. De aici izvorăște mântuirea noastră, căci vom avea parte de învierea lui Cristos numai dacă suntem ai Lui atât în viața cât și în moartea noastră pământească.

Cu aceste gânduri, vă doresc tuturor sărbători pascale bogate în haruri! Cristos a înviat! Adevărat a înviat!

Satu Mare, în Sărbătoarea Paștelui anului 2022, cu binecuvântarea mea arhierească:

                                                                                                  Eugen episcop

601 vizite
Distribuie pe