Locale Altele
Duminica, 19 Septembrie 2021
Dum, 19 Sept 2021
Secretele succesului de la Londra ale lui Richard Osvath
Veronica Hodas  - Joi, 6 Septembrie 2012

Succesul sătmăreanului Richard Osvath (27 ani) care a câștigat medalia de bronz la floretă, la Jocurile Paralimpice de la Londra, se datorează și celor doi antrenori sătmăreni, Eva Lengyel și Attila File.

 

Richard a început scrima de la vârsta de 9 ani, la CSS Satu Mare, acolo unde a fost îndrăgit de toți colegii și antrenorii. Din păcate, în anul 2005 soarta i-a dat o lovitură cumplită, sportivul a suferit o ruptură de ligamente la genunchiul drept.

 

După mai multe intervenții chirurgicale a rămas în scaunul cu rotile, dar acum soarta i-a dat înapoi ceea ce iubește cel mai mult, floreta.

 

Primii lui antrenori spun despre el că e un sportiv pe care și l-ar dori orice antrenor. „El a început scrima de mic copil, de la 9 ani. A fost un copil foarte cuminte, pot să spun că acum soarta i-a dat înapoi, ce i-a luat cu o mână, i-a dat cu cealaltă înapoi. Mereu era un copil și un sportiv foarte conștient, e ceea ce își dorește fiecare antrenor. Nu am avut niciodată problemă cu el. Din punct de vedere disciplinar era un copil la locul lui. Era foarte corect, lucrător, ascultător, se comporta ca un sportiv profesionist” - a spus antrenoarea Eva Lengyel.

 

După accidentare, antrenoarea lui a dorit să-l ajute să continue sportul și a reușit să îl ducă în Ungaria, acolo unde nu a dezamăgit pe nimeni.  „Accidentarea s-a întâmplat în 2005. Între 2005 și 2008 a avut intervenții chirurgicală cam de 11 ori, la Oradea, București, Budapesta și Paris. La un moment dat trebuia să aleagă în a-i amputa piciorul și a rămâne cum e acum. În momentul acela a cedat psihic, dar până la urmă a rămas puternic. Am vrut să-l ajut și atunci mi-am amintit că eu îl cunosc pe antrenorul lui actual care se ocupă de sportivii participanți la concursurile paralimpice sportivii cu handicap . Bunicii lui sunt din Satu Mare și ne cunoaștem demult, iar în momentul acela am luat legătura cu el și i-am spus că am un sportiv foarte bun și l-a acceptat. Atunci Richard s-a reîntors în sala de scrimă în 2010 și și-a reluat pregătirile. E o mare diferență între scrima normală și cea în scaun cu rotile. Când făcea pregătiri, el a făcut în scaun când i-am pus pe sportivii noștrii să tragă cu el, totul a fost altfel și mișcările și tot, în scaun e mai greu. Și eu și File Attila am fost foarte bucuroși că am reușit să-l ajutăm” - și-a mai amintit Eva Lengyel.

 

A continuat să meargă la sală să se antreneze

 

Cu toate că era într-un scaun cu rotile, Richard mergea în continuare la sala de scrimă „Alexandru Csipler” din Satu Mare ca să se antreneze. Ceea ce le-a adus zâmbetul pe buze atât colegilor, cât și antrenorilor. „După ce s-a accidentat, când nu mai putea să concureze aici la noi a venit la sală fără nici o obligație. A venit să ne ajute cu copiii. El a făcut rost de două scaune și s-a pregătit. Nu a putut să se rupă de sală, e locul unde se simte cel mai bine” - au spus cei doi antrenori.

 

Cuvinte de laudă din partea tuturor

 

De asemenea, cea care l-a inițiat și l-a crescut are numai cuvinte de laudă pentru el. „E un copil extraordinar. Când am luat legătura cu antrenorul din Ungaria i-am zis că nu știu unde o să ajungă ca și sportiv, dar ca și om e un mare caracter și niciodată nu va avea neînțelegeri și va fi mulțumit de comportamentul lui. Am plecat cu el până la Budapesta, să-l vadă antrenorul,  l-a pus în scaun să vadă cum e și s-a pus să dea lecții. Antrenorul a rămas plăcut surprins văzând că e atât de bun, el crezând că e doar amator ” - a mai adăugat aceasta.

 

A fost al treilea om în echipa României, acum e primul în echipa Ungariei

 

Înainte de accidentare, Richard făcea parte din lotul național al României, unde era al treilea om din echipă. „Este un om extraordinar. Richard Osvath care acum trage pentru Ungaria, înainte de accidentare făcea parte din lotul național al României și era al treilea om din echipă și antrenorii de lot din București erau mulțumiți de el. Și Ungaria avea nevoie de al treilea om, dar acum este primul” - a spus antrenorul Attila File.

 

Diferența dintre scrima în scaunul cu rotile și cea normală este enormă. Cu toate acestea, Richie, cum îi spun cei apropiați, și-a demonstrat adevăratele calități ca floretist.  „Scrima în scaun cu rotile e foarte grea. Când era încă bine, el trebuia să se miște pe planșă, acolo distanța trebuie să rupă, să meargă înainte, înapoi. Aici în scaun cu rotile trebuie sa tragă doar cu brațul și bineînțeles cu capul, asta e schimbarea. Am vorbit cu el și am urmărit și pe internet concursul. În tur a pierdut un asalt din patru, a bătut un rus, francez și un american și a pierdut cu unul din Hong Kong. În sferturile de finală s-a întâlnit cu sportivul cu care a pierdut, unde a câștigat cu 15-6. Acolo s-a mobilizat, iar după aceea a avut pentru finală asalt cu chinezul, unde a pierdut cu 15-13, dar era scorul 13-13, unde acțiunea lui Richie nu s-a aprins, cu totul că a lovit cu vârful, dar nu s-a aprins aparatul și așa a pierdut asaltul pentru finală. Dar eu mă bucur că nu s-a pierdut după o înfrângere tristă și l-a bătut pe francez în finală cu 15-7, obținând medalia de bronz” - a precizat Attila File.

 

Emoții și pentru antrenorii sătmăreni

 

Cei doi antrenori au avut emoții în momentul în care Richard a intrat pe planșă.  „Am avut emoții, ne-am făcut probleme pentru el când a pierdut asaltul acela la 15-13, pentru că în momentul în care pierzi la un asemenea scor, înseamnă că erai pe muchie de cuțit, erai aproape să ajungi în finală la olimpiadă.  Mi-am făcut griji să nu cumva să se demoralizeze și să nu tragă cum trebuie pentru locul 3, dar a făcut-o și jos pălăria pentru el. Imediat după ce a câștigat nu au trecut nici cinci minute și ne-au sunat și ne-am mulțumit reciproc. Era foarte fericit și era suprins de faptul că l-a felicitat foartă multă lume. Iar eu i-am spus că acesta este meritul lui pentru că așa s-a comportat în viață, pentru că e o persoană deosebită.  Acum și-a arătat adevărata lui valoare umană și ca sportiv. Eu numai cuvinte de laudă am pentru el și pot să spun că un antrenor își poate dori doar un asemenea sportiv cum este el. E foarte îndrăgit de toată lumea și de sportivi și de antrenor. I-am felicitat și pe părinți pentru că au așa un copil. Îl așteptăm acasă” - a încheiat fericită antrenoarea.

 

Toată lumea îl așteaptă pe Richard să vină acasă. Sperăm ca și autoritățile locale să-l primească așa cum se cuvine, cu toate că a concurat pentru Ungaria.

2024 vizite
Distribuie pe