Locale Altele
Miercuri, 30 Noiembrie 2022
Mie, 30 Nov 2022
LocaleEvenimentAdministratieSocialCulturalPoliticEconomicInfracţionalitateEducaţieReligieSportAlteleOh Canada
Ne găsești pe Facebook

InterneExterneAlteleDivertismentŞtiinţă/TehnolologieAuto/MotoSănătateLifestyleGalerie FotoParty Foto
Seminar despre demența la vârste înaintate
Caritas Satu Mare  - Vineri, 15 Iulie 2022

Îngrijirea unei persoane cu demență poate fi extrem de epuizantă atât pentru membrii familiei, cât și pentru specialiștii implicați în proces. Cum să facem față unei astfel de provocări – a fost subiectul seminarului organizat miercuri, la Centrul de zi pentru vârstnici de pe Aleea Jiului.

Demența,în ultimele decenii, apare tot mai frecvent în rândul persoanelor vârstnice. Din cauza bolii, seniorul devine o altă persoană față de cea pe care am cunoscut-o și alături de care am trăit. Nu îl mai recunoaștem și nici el nu ne recunoaște... Totuși, el are nevoie mai mult ca oricând de dragoste, tandrețe, acceptare, răbdare, înțelegere, de un mediu de viață liniștit, familiar, în care se simte în siguranță.

Ce putem face în acest sens în calitate de specialiști – acesta a fost subiectul seminarului organizat miercuri la Centrul de zi pentru vârstnici de pe Aleea Jiului din Satu Mare. Evenimentul a avut loc în cadrul proiectului „Implicat și activ la vârsta înțelepciunii”, implementat de Direcția de Asistență Socială Satu Mare în parteneriat cu Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare și a fost destinat specialiștilor care activează în centre care furnizează servicii sociale pentru persoane vârstnice.

Deși seminarul s-a adresat specialiștilor, cei doi vorbitori: Tóth Klára – psiholog și specialist relații publice și comunicare și Kincses Angéla – coordonator al Centrului de zi pentru vârstnici „Sfântul Iacob” al Organizației Caritas, au oferit multe informații care pot fi utile și pentru familii care au în grijă seniori cu demență, de aceea am trecut în revistă câteva sfaturi, sugestii, recomandări din cele numeroase oferite.

Odată cu înaintarea în vârstă, omul devine mai uituc, mai puțin organizat, totuși, nu este un proces normal ca la vârsta înțelepciunii memoria noastră să se deterioreze semnificativ. Demența nu este un fenomen de îmbătrânire normală. Persoanele care au memoria afectată în mod serios de obicei sunt diagnosticate cu o formă de demență. Simptomele sunt complexe și se pot manifesta în diverse domenii. Pentru a putea face față mai bine provocărilor întâmpinate în îngrijirea unei persoane cu demență, este util să aflăm ce forme de demență există, la ce trebuie să fie atenți cei care suferă de această boală și aparținătorii lor, cum ne putem pune în locul persoanei respective, cum putem să înțelegem ce simte și cu ce se confruntă – susțineTóth Klára.

Pentru îmbunătățirea comunicării cu vârstnicul cu demență, psihologa recomandă să ne așezăm la același nivel cu interlocutorul; să-i rostim numele pentru a-i câștiga atenția la începutul conversației, precum și pe parcursul acesteia; să repetăm ce am spus dacă nu suntem siguri că ne-a auzit sau ne-a înțeles; să îi amintim cu blândețe ce a spus sau ce am spus noi.

În stadiul inițial și de evoluție medie a demenței, putem să venim în sprijinul memoriei vârstnicului încurajându-l să utilizeze notițe scrise; punând pe uși și sertare etichete scrise incluzând imagini; prin păstrarea unui jurnal cu evenimentele zilnice; prin ținerea unui pix și a unei coli de hârtie lângă telefon; prin repetarea zilnică a informațiilor importante; prin implicarea seniorului în luarea deciziilor încercând să evităm preluarea controlului.

Este important să oferim ajutor în a fi înțeleși – consideră specialistul. În acest sens e bine să vorbim rar și clar, la un volum normal al vocii; să folosim formulări scurte și simple; să subliniem cuvintele cheie; să facem o pauză și astfel să acordăm timp persoanei să proceseze ce am spus; să utilizăm atât cuvinte scrise, cât și imagini pentru a facilita înțelegerea.

Pentru a ajuta exprimarea verbală, trebuie să avem în vedere că persoanele cu demență confundă adesea „da” cu „nu” și invers, de aceea e indicat să evităm întrebările și să facem mai degrabă un schimb de sugestii, de exemplu: „Ce-ar fi să bem un ceai” sau „Hai să mergem la o plimbare”; de asemenea, trebuie să ne abținem să terminăm propozițiile în locul interlocutorului; este bine să încurajăm toate formele de comunicare: gesturile, expresiile faciale, imaginile.

Specialista a oferit chiar și o listă a expresiilor utile și a celor de evitat în comunicarea cu seniorii cu demență. Din categoria expresiilor nerecomandate fac parte: „Tocmai m-ai întrebat asta”, „Ai uitat din nou”, „Ți-am spus deja”, „Încetează să mai faci așa” ș.a.m.d.

Unele forme ale demenței, pe lângă declinul gândirii și al funcțiilor cognitive, pot fi însoțite și de modificări comportamentale și emoționale ale căror gestionare poate fi o provocare serioasă pentru aparținători. Spre exemplu, atunci când vârstnicul care suferă de demență este agresiv sau nervos, persoana care îi poartă de grijă trebuie să înțeleagă că acest comportament este cauzat de boală. Specialistul a trecut în revistă metodele terapeutice care pot aduce îmbunătățiri și au un efect pozitiv asupra calității vieții persoanelor cu demență.

În încheiere, Tóth Klára a subliniat că principala conexiune cu persoanele care suferă de demență este empatia, pe care ne recomandă să o exprimăm ori de câte ori putem și sub toate formele: prin zâmbet, prin atingere, prin cuvinte adresate cu blândețe.

În continuare a luat cuvântul Kincses Angéla, coordonator al Centrului de zi pentru vârstnici „Sfântul Iacob” din Satu Mare al Organizației Caritas. În cadrul prezentării, specialistul și-a împărtășit cu drag cu cei prezenți experiențele acumulate pe parcursul a celor 23 de ani de activitate în cadrul centrului care a avut și beneficiari cu demență de-a lungul timpului.

În munca cu vârstnicii care suferă de demență trebuie să avem grijă ca nevoile de bază ale seniorului să fie satisfăcute, numai apoi putem trece la următorul nivel: să-l facem să se simtă în siguranță – susține Kincses Angéla. Experiența sa este că rutina foarte fixă, un program al activităților zilnice respectat cu strictețe oferă vârstnicului cu demență un cadru solid pentru a se simți în siguranță.

Pentru a menține această rutină și vârstnicul ancorat în realitate, Centrul „Sfântul Iacob” a adoptat un program săptămânal: luni e ziua temelor religioase, marți se dezbat subiecte legate de sănătate, miercuri este ziua discuțiilor libere, joi se pune accent pe comunicare, iar vineri pe memorie. Astfel, chiar dacă vârstnicul cu demență nu știe ce zi este, recunoscând subiectul, își dă seama. Specialistul crede că beneficiarii centrului denumesc unitatea „grădiniță” tocmai pentru că ei se simt acolo sprijiniți, acceptați, și astfel în siguranță.

Trăirea sentimentelor sprijină comunicarea cu persoanele care au demență – consideră coordonatoarea centrului „Sfântul Iacob”.Ea a oferit ca exemplu situația în care subiectul de conversație este rețeta mâncărurilor preferate din copilărie. Invocând sentimente plăcute din copilărie, este natural să apară zâmbetul pe fața vârstnicilor, iar în interior ei simt o deblocare, chiar dacă rețeta nu o mai pot spune. Multe persoane cu demență uită să gătească, ceea ce, mai ales la femei, este foarte frustrant – susține specialistul. Pentru a ameliora un pic situația, sunt înșirate ingredientele, iar participanții la activitate sunt rugați să denumească mâncarea care se poate pregăti din acele ingrediente, ceea ce și reușesc să facă în cele mai multe cazuri. Astfel, cel care răspunde are o satisfacție că a știut, un sentiment plăcut care poate persista o vreme, iar cei care ascultă își reamintesc informațiile care pe moment îi ajută, dar probabil nu și pe termen lung.

Pentru aparținătorii direcți va fi întotdeauna foarte greu să poarte de grijă unei persoane dragi care are demență, de aceea Kincses Angéla recomandă implicarea unei a treia persoane în procesul de îngrijire, atunci când vârstnicul rămâne în cadrul său familial. Implicarea emoțională nu permite aparținătorului să fie obiectiv și nici empatic, căci este foarte greu să vezi o persoană dragă, o mamă poate, care ți-a fost un sprijin toată viața să ajungă dependentă de tine – consideră specialistul.

Supravegherea este foarte grea, o luptă continuă, chiar și cu propria persoană, căci îți pui întrebări dacă am făcut bine, ce am făcut, iar această întrebare dacă revine, și de obicei revine foarte des, te epuizează. Nu este întâmplător că multe centre nu acceptă bolnavi cu demență din cauza costurilor ridicate de supraveghere, căci se recomandă cel puțin un îngrijitor la două cazuri de demență.

Vorbitoarea a atras atenția să nu facem în locul unui vârstnic care are demență ceva ce el este încă în stare să facă, pentru ca el să-și păstreze autonomia cât mai mult timp. Dacă noi alimentăm acea dependență, el va deveni total dependent. Sunt medici care spun că nu ar avea nici pe departe atât de mulți pacienți vârstnici bolnavi dacă familia, din pură iubire, nu i-ar degreva de sarcini pe care încă le-ar putea face. „Regula trebuie să fie: cu tine, pentru tine, dar nu în locul tău” – este convingerea specialistului.

În comunicarea cu persoanele cu demență trebuie să avem grijă să folosim un limbaj simplu, fără cuvinte sofisticate și să fim pregătiți să explicăm cu răbdare tot ce este nevoie. În general trebuie să comunicăm cu ei în așa fel încât să se simtă parteneri.

Kincses Angéla le-a recomandat specialiștilor să încerce să colecteze cât mai multe informații despre pacientul cu demență de la membrii familiei pentru că aceste informații s-ar putea să le fie de mare ajutor în a înțelege fricile persoanei respective, iar astfel să înlocuiască obiectele care le provoacă o stare negativă din cauza unei traume trăite cândva.

Vorbitoarea a prezentat, implicând participanții, mai multe jocuri pe care le pot folosi în munca lor cu persoanele cu demență.

„Este un fapt că numărul persoanelor care suferă de demență este în continuă creștere. Nu ne rămâne decât să acceptăm situația, să acceptăm că și ei au nevoie de sentimente umane, de înțelegere și de acel zâmbet care este indispensabil în munca cu orice categorie de beneficiari. Zâmbetul arată acceptare, înțelegere, empatie, umanitate” – și-a încheiat spusele Kincses Angéla.

835 vizite
Distribuie pe