Sforăitul este provocat de o îngustare sau de o blocare a căilor respiratorii nazale. Această îngustare restricţionează fluxul de aer intranazal, forţându-ne să respirăm pe gură, şi nu pe nas – aşa cum este normal. În timpul somnului, în special în poziţia culcat pe spate, muşchii limbii şi ai gâtului se relaxează, limba alunecă spre spate şi gura se deschide din reflex. Gâtul se îngustează şi circulaţia aerului este îngreunată de strâmtarea căilor respiratorii. Din cauza trecerii dificile a aerului, ţesuturile moi vibrează, iar vibraţia aceasta este sforăitul.

„Una dintre cel mai des întâlnite cauze ale sforăitului este congestia nazală, care apare în cazul răcelii, alergiei sau al unei alte afecţiuni respiratorii. Vasele sangvine de la nivelul nasului se inflamează, iar respiraţia pe nas devine dificilă”, explică prof. dr. Ioan Stoicescu.

Alte cauze ale sforăitului cronic sunt deviaţia de sept, creşterea greutăţii corporale, scăderea tonusului muscular odată cu avansarea în vârstă, congestia nazală din perioada de sarcină, consumul de alcool, fumatul. La fel, şi persoanele cu „bărbie dublă”, cu nări mici, cu polipi nazali sau polipoze sunt predispuse la sforăit.

Potrivit statisticilor realizate în acest sens, 40% dintre adulţi sforăie, astfel că numărul persoanelor afectate este dublu, având în vedere că partenerul celui în cauză este şi el afectat. De asemenea, în 54% dintre gospodării există o persoană care sforăie, iar 90% dintre zgomotoşii nocturni sforăie patru nopţi pe săptămână.

Persoanele care sforăie nu se odihnesc suficient

Medicii spun că această problemă este mai frecventă la bărbaţi, la bătrâni, dar nu are neapărat legătură cu vârsta. Sforăitul poate apărea şi la copii, atunci când sunt răciţi şi au congestie nazală, ei nemaiputând astfel să respire pe nas, ci pe gură. Sforăitul duce la un somn agitat şi la incapacitatea organismului de a se odihni suficient.