Locale Altele
Duminica, 3 Iulie 2022
Dum, 3 Iul 2022
Vagabond de lux în Suedia
Evenimentul Zilei  - Duminica, 29 Noiembrie 2009
Dacă Stockholmul ar fi capitala României, şi nu a Suediei, 3.500 de „oameni ai străzii” ar invada, zilnic, oraşul.

Acest lucru nu se întâmplă însă dintr-un motiv simplu: spre deosebire de noi
, suedezii au grijă de „homleşii” lor: îi adună de pe străzi în centre spe ciale, care pot fi adăposturi tempo rare de zi şi de noapte sau apartamente în care se pot recupera.

Iar condiţiile „de cazare” din centrele suedeze ar putea părea un lux chiar şi pentru românii cu venituri medii.

În plus, vagabonzii Suediei primesc şi câte 1.000 de euro lunar, un consilier personal de reabilitare şi chiar o casă şi un job, pentru a putea începe o viaţă nouă.

Astfel de servicii sunt oferite însă de un stat european cu zeci de ani de experienţă în domeniul asis tenţei sociale. „E drept că, acolo, oamenii ajung să-şi piar dă casa pentru că s-au apucat de droguri şi de alcool sau pentru că şi-au pierdut, pur şi simplu, minţile. Şi, mai puţin, aşa cum se întâmplă în România: din cauza sărăciei sau pentru că ar fi dat de gustul unei vieţi «la limită», dar fără obligaţii, în care banii se câştigă uşor, întinzând mâna la colţul străzii sau spălând parbrize la semafor”, susţin specialiştii.


Cu 20 de ani mai evoluaţi


Potrivit statisticilor, Suedia avea, anul trecut, aproximativ 18.000 de persoane fără adăpost, dintre care o cincime în capitala regatului, Stockholm. Deşi la noi nu există o astfel de cuantificare, cifrele vehiculate de organizaţiile nonguvernamentale ne plasează mult sub nivelul Suediei. În plus, mare parte dintre vagabonzii noştri, peste 1.700 de copii şi adulţi, se „înghesu ie” în Bucureşti.

Diferenţa de sistem explică însă de ce ai noştri se văd zilnic, în intersecţii, în marile centre cu atracţii turistice sau în mijloacele de transport în comun, iar ai lor, nu. „Trendul în Suedia e ca fiecare om să aibă un acoperiş deasupra capului, de aceea nu o să-i prea vedeţi pe străzi”, explică Mija Bergman, managerul
centrului
privat „Bostället” („locul unde se stă” - n.r.), care ţine de „Stockholm Stadsmission”, o asociaţie veche
de 150 de ani.

Bergman, care are o experienţă de peste 20 de ani în asistenţă socială, spune că, la ei, oamenii străzii au probleme severe de adicţie, cu alcoolul şi drogurile, sau au probleme mentale pe termen lung, în timp ce „în alte ţări există alte tipuri de vagabondaj, cultural sau economic”.

Potrivit acesteia, cei care ajung în centru primesc o alocaţie socială de stat de 1.000 de euro pe lună şi găzduire în apartamente special amenajate, unde plătesc o chirie de doar 200 de euro lunar, cel puţin de trei ori mai mică decât pe piaţa liberă. În plus, unii au şi propria pensie, de 500-600 de euro. Ajutorul acordat nu se opreşte însă aici. „Municipalitatea trebuie să le găsească o locuinţă şi un job, după ce ies din programul de reabilitare”, adaugă specialistul.


Bucătării complet utilate şi canapele de la Ikea


La Bostället funcţionează un centru de găzduire pentru 20 de bărbaţi, un adăpost de zi pentru băr baţi, numit „Urşii”, un adăpost de zi pentru femei, numit „Tigrii”, şi 30 de apartamente.

Mija Bergman arată că cele mai eficiente în reabilitarea persoanelor fără adăpost s-au dovedit a fi centrele care se bazează pe oferirea de consiliere. Şi vorbim despre centre dotate modern, cu multe camere cochete, canapele asortate cu perdele şi perne de decor, toate purtând marca autohtonă Ikea, cu LCD-uri şi bucătării com plet utilate.

„Arată aşa cum şi-ar dori oricine să-i arate casă. (...) Scopul nostru este însă să-i convingem să se mute la casa lor, altfel acesta va deveni un tip de viaţă. Aici nu mai au tehnici de supravieţuire şi se vor întoarce la noi ori de câte ori ceva nu merge”, adaugă specialistul. Dincolo de condiţiile demne de o casă modernă, nu doar decentă, aceşti oameni - care la un moment dat au intrat într-un impas ce i-a dus mai întâi în şomaj (pierderea casei, a familiei) şi, ulterior, la vagabondaj -, sunt numiţi aici „clienţi”. În traducere, fiecare are parte de un consilier care stă cu el pas cu pas, pentru a-l recupera.

„Există un contract de îngrijire, semnat de asistentul
social
şi «omul străzii», care prevede o serie de obligaţii şi drepturi ale ambelor părţi. Pe de-o parte, asistentul trebuie să identifice problemele «clientului», să-i ofere găzduire în centru şi să-l ajute să-şi rezolve problemele psihice, mintale sau economice, după caz. În schimb, vagabonzii trebuie să respecte o serie de reguli de bază: nu au voie să aducă în centru droguri sau alcool şi nici să fie violenţi sau să-i ameninţe pe ceilalţi”, explică managerul centrului.

Cei care încalcă regulile sau se întorc la vechile obiceiuri de consum nu vor mai fi primiţi în centru două zile, perioadă văzută ca „timp de reflecţie”. „Când se întorc, au loc discuţii cu toate persoanele afectate de greşelile lor, de la vecini şi rude la colegii din centru. E o strategie de includere, spre deosebire de clasica strategie, învechită, de excludere a lor. (...) Oamenii străzii nu doar că au aici o viaţă normală, dar sunt învăţaţi să aibă din nou o viaţă socială şi sunt pregătiţi pentru un loc de muncă”, conchide Annelie Edren, specialist al aceluiaşi centru.

Tags: vagabond  homeless  suedia  
3233 vizite
Distribuie pe