“Americanii sunt, pe bună dreptate, deranjați de suspiciunile privitoare la influențarea din Rusia a rezultatului alegerilor de la ei, dar ce s-a întâmplat la noi a fost și mai și!“ – a afirmat o fostă deputată a Partidului Conservator în Parlamentul din capitala canadiană Ottawa, Joan Crockatt, care, la fel ca alți 24 colegi ai săi, și-a pierdut mandatul dintr-un colegiu electoral din Calgary în favoarea unui contracandidat liberal, cu ocazia alegerilor din 2015 despre care apar acum dezvăluiri bulversante ce alimentează suspiciunile referitoare la fraudarea acestora.

Suspiciunile au fost confirmate recent de un raport întocmit de Autoritatea Electorală Permanentă – Elections Canada, agenție subordonată Parlamentului – în care scrie negru pe alb că în campania electorală din 2015 s-au pompat bani cu nemiluita, peste 6 milioane de dolari, din surse externe și păcălind sistemul oficial de finanțare a partidelor.

Rețeta este deja binecunoscută în partea noastră a lumii, dar apariția ei într-una dintre cele mai consolidate și de tradiție democrații ale lumii este de-a dreptul șocantă, cel puțin pentru cei care iau în serios legile și regulile specifice unui stat de drept autentic, nu o copie a formelor fără fond cu care suntem noi obișnuiți.

Concret, este vorba despre finanțarea cu sume fabuloase a unor ONG-uri canadiene, care au desfășurat o adevărată campanie electorală paralelă, neoficială, folosindu-se de toate facilitățile asigurate de rețelele online de socializare și de alte căi de comunicare scăpate de sub controlul autorităților, inclusiv prin răspândirea de fake news la o scară atât de largă încât forțele politice astfel atacate s-au aflat în imposibilitatea de a le da o replică pe măsură.

Așa cum era de așteptat, principalii actori politici atacați au fost candidații Partidului Conservator, condus la vremea respectivă de fostul premier Stephen Harper, și nu mai miră pe nimeni faptul că grosul banilor pentru campania murdară a venit de la două organizații americane susținute de miliardarul George Soros.

În timp ce conservatorii și ceilalți participanți la campania electorală s-au străduit să respecte limitările foarte stricte impuse de legile canadiene în privința sumelor care pot fi donate către partide sau cele care pot fi cheltuite de candidați în fiecare circumscripție electorală, organizațiile-fantomă, care și-au dublat numărul în lunile premergătoare campaniei electorale, au avut la dispoziție bugete aproape nelimitate, la care aveau acces prin portițele legislative la care nici nu s-au gândit până acum legiuitorii unei societăți de gentlemen.

Miza era destul de evidentă de la bun început: dacă rămânea Stephen Harper premier, ar fi continuat politica ce a caracterizat Canada în ultimul deceniu în care el s-a aflat la conducere, adică un anumit grad de izolaționism și neimplicare în aventurile vecinilor americani în diferite „gropi de gunoaie“ ale lumii, ținerea sub control a imigrației prin strategii care s-au dovedit a fi utile economiei canadiene, dar blocau accesul „refugiaților“ din gropile respective de gunoi ale lumii, precum și dezvoltarea în continuare a sectorului energetic bazat pe uriașele exploatații petroliere din Nordul arctic, ceea ce contravenea intereselor unor anumiți oameni de afaceri din țara vecină și prietenă.

Alternativa era tânărul candidat al Partidului Liberal pentru postul de premier, Justin Trudeau, un băiat frumușel al tăticului Pierre Trudeau, considerat a fi părintele Canadei moderne. Trudeau jr. este o adevărată icoană pentru hipsterii canadieni, așa că era de la sine înțeles că va beneficia de susținere puternică din partea „finanțatorilor binevoitori“ din străinătate, iar după alegerea sa nu i-a dezamăgit: a preluat o parte din cota de refugiați la care s-a angajat SUA încă pe vremea lui Obama, iar acum deja au apărut primele semne ale „integrării“ acestora în societatea canadiană, cam la fel ca în banlieus-urile din Paris sau în cartierul Molenbeek din Bruxelles.

În același timp, a pus pe butuci industria petrolieră autohtonă (e adevărat, i-a trebuit doar un bobârnac în contextul crizei prețului țițeiului la nivel mondial) și bagă dume din alea cu energia verde și regenerabilă, însă singurul pas concret făcut până acum în această direcție este introducerea unei așa-numite taxe pe emisiile de dioxid de carbon, pe care trebuie s-o  plătească fiecare fraer cetățean.

Concluzia raportului agenției Elections Canada este că sumele pompate din străinătate și activitățile susținute de ONG-uri din aceste sume în timpul campaniei electorale din 2015 au inluențat rezultatul alegerilor federale, însă autorii raportului s-au abținut să declare dacă această influență a fost decisivă sau nu. Totuși, se pare că dosarul va fi preluat de procurori și se va demara o cercetare penală a faptelor cuprinse în acesta, cel puțin așa sunt indicațiile comisiei parlamentare care s-a ocupat de problemă.