Dacă românașii așteaptă cu sufletul la gură anunțarea unui posibil guvern minoritar, susținut teoretic în Parlament de partidulețele care se vor tot certa în anul următor și se vor șantaja reciproc pentru ciolan, se pare că și canadienii vor avea o soartă asemănătoare în tot mandatul următor, cu diferențele de rigoare date de nivelul de civilizație și cultură politică specifice țărilor respective.

Vă mai amintiți poza asta share-uită în draci pe Facebook de toți românașii picați pe spate despre cât de frumos și eficient a fost alcătuit guvernul canadian anterior condus de liberalul Justin Trudeau? Cu un medic ministru al Sănătății, un militar ministru al Apărării etc.

Noa, ăla a fost un balon colorat care s-a spart cu o bubuitură ce nu a putut să acopere zgomotul scandalurilor ce au caracterizat ultimul an de guvernare al liberalilor canadieni.

Poza este, într-adevăr, de pus în ramă, iar premierul idol al hipsterilor din toată lumea a avut grijă să respecte întocmai toate regulile specifice curentului politically correct, care pune accentul nu neapărat pe competențele oamenilor, ci mai degrabă pe originea lor etnică, rasială, socială, cu scopul de a alcătui un grup multicolor din toate punctele de vedere, ca să nu se simtă nimeni ”discriminat”.

Rețeta a funcționat o vreme, până s-a aflat că, de exemplu, ministrul Apărării, un membru de vază al comunității Sikh originară în Nordul Indiei, a ”exagerat” un pic cu bravurile sale pe frontul din Afganistan, unde fusese trimis pentru a conduce trupele canadiene implicate în efortul militar internațional împotriva talibanilor, iar ministrul Justiției, o reprezentantă ”de vitrină” a unui trib indigen, și-a dat demisia după ce a acuzat ”presiuni” din partea premierului ca să ”mușamalizeze” un caz de corupție despre care am mai scris. Până și ministrul în scaun cu rotile, unul dintre puținii liberali aleși într-o circumscripție electorală din Vestul Canadei, a fost nevoit să-și prezinte demisia după o serie de acuzații de hărțuire sexuală în plină nebunie a mișcării #metoo (nici nu a mai fost reales tura asta n.r.).

Afectat de toate aceste scandaluri, dar păstrându-și capacitatea ”miraculoasă” de a ieși basma curată din asemenea situații, pe baza farmecului său personal care prinde la doamne, domnișoare și hipsteri, premierul Justin Trudeau s-a avântat în alegerile federale de luni (ce zi își aleg canadienii pentru votare!!!) și... a câștigat. La limită și pierzând majoritatea în Parlament, precum și votul popular, dar a câștigat.

Let me explain this studenților de la Politologie UBB Cluj la Cafeneaua Bulgakov înainte de protestul #rezist pentru salvarea Roșiei Montana: cetățenii canadieni votează în circumscripțiile electorale de care aparțin teritorial, în sistem de vot uninominal în varianta ”hardcore” (o versiunea a acestui sistem am încercat și noi să introducem în urmă cu vreo 15 ani, dar l-am implementat românește și a ieșit un lecso, astfel că am revenit la good old votare pe liste de partid, că az a biztos ;))

În zonele cu populație mai deasă este de așteptat să fie și participare mai numeroasă la vot, dar în regiunile cu populație mai rară se poate câștiga un mandat de deputat chiar cu mai puține voturi decât într-o circumscripție dintr-un oraș. Important este ca un candidat să obțină majoritatea voturilor exprimate într-o circumscripție.

Așa se face că deși conservatorii au obținut cu peste 200.000 de voturi mai multe decât liberalii la nivel național, au reușit să ocupe doar 121 de fotolii în Parlamentul de la Ottawa, față de 157 ale liberalilor. Asta în condițiile în care liberalii au pierdut 20 de mandate, iar conservatorii au câștigat 26 mandate în comparație cu alegerile de data trecută.

Dacă privim harta cu mandatele obținute de partide în fiecare circumscripție electorală a Canadei, înțelegem mai bine ce s-a întâmplat. Cu roșu sunt colorate circumscripțiile liberalilor, cu albastru închis cele ale conservatorilor, portocaliul este culoarea noilor democrați NDP (un fel de socialiști), iar albastrul deschis monopolizează întreaga provincie francofonă Quebec, unde a câștigat, ca de obicei, o alianță a partidelor regionale.

Trebuie remrcată dominarea liberalilor în marile metropole Toronto și Vancouver, unde se concentrează o mare parte a populației Canadei, dar și în așa numitele Provincii Maritime, adică cele de pe coasta Atlanticului.

De cealaltă parte, conservatorii domină aproape întreaga Canada de Vest, adâncind și mai mult falia care separă deja de o vreme, din multe puncte de vedere, cele două regiuni. Acestea sunt ”despărțite” de câteva zone dominate de socialiști, ei ”stăpânind” acum și o mare parte a provinciei British Columbia de pe coasta Pacificului.

În această situație, premierul Justin Trudeau nu prea are de ales decât să formeze un guvern minoritar, care, în funcție de cum se va înțelege cu liderii celorlalte partide, va beneficia, probabil, de susținere în Parlament din partea ”conaționalilor” săi francofoni din Quebec și, eventual, a socialiștilor, în timp ce conservatorii conduși de Andrew Scheer (cu origini ”românești”) vor rămâne în Opoziție pentru încă patru ani.

Oricum, în Canada așa ceva nu e un ”capăt de țară”, care să țină în fața televizoarelor milioane de cetățeni care-și dau cu părerea, iar lucrurile vor merge business as usual.