O mișcare de protest fără precedent dă bătăi de cap autorităților și riscă să blocheze întreaga economie canadiană, îmbinând durerile și problemele nerezolvate ale trecutului cu temele trendy în societatea occidentală modernă.

Un incident local, ce părea a fi minor, în sălbăticiile din capătul vestic al Canadei, a evoluat repede într-o revoltă ce a cuprins toată țara, principalii protestatari fiind membrii diferitelor triburi de indigeni (printre ei, surprinzător de multe femei, în spiritul feminismului modern n.r.), cărora li s-au alăturat diverse grupuri de activiști radicali care luptă pentru ”salvarea planetei”.

Numărul participanților la proteste nu depășește niciodată câteva sute, dar autoritățile canadiene nu prea știu cum să reacționeze la acțiunile lor extreme.

S-a întâmplat ca în cursul săptămânii trecute, Poliția să intenționeze să pună în aplicare o hotărâre judecătorească prin care se permitea continuarea lucrărilor la o conductă ce ar urma să transporte gaze naturale din provincia Alberta către un port la Oceanul Pacific, în provincia vecină British Columbia.

Traseul conductei trece și printr-o zonă pe care triburile ce aparțin Națiunii Wet’suwet’en o consideră teritoriul lor tradițional și, chiar dacă majoritatea consiliilor tribale alese prin vot de către membrii acestor triburi și-au dat acordul în scris pentru conducta ce le traversează teritoriul, în schimbul unor beneficii economice din partea companiei care o construiește, o parte a așa-numiților șefi de trib ereditari (adică cei care consideră că au moștenit acest statut, cam la fel ca regii europeni n.r.) s-au opus de la bun început proiectului, ajungând până în instanță, unde au pierdut procesul.

În lipsa unei sentințe favorabile lor, un grup de femei care se se consideră lidere ale triburilor Wet’suwet’en în baza sistemului matriarhal ce era specific, în trecut, națiunii lor, au organizat o ultimă acțiune disperată de protest, adunându-se pentru o ceremonie tradițională și susținând că acordurile încheiate între consilille tribale și compania care construiește gazoductul au valabilitate doar în rezervațiile indigenilor, care reprezintă doar o parte a ceea ce consideră ei a fi teritoriul lor tradițional.

Confuzia provine din vacuumul legislativ rămas moștenire încă de pe vremea când provincia British Columbia a fost colonizată de europeni și anexată dominionului britanic care este Canada de azi. În restul provinciilor, relațiile dintre indigeni și autoritățile guvernamentale au fost reglementate prin tratate, care stabilesc destul de clar teritoriile aupra cărora are autoritate fiecare parte, precum și măsura în care-și pot exercita autoritatea fiecare. Mai puțin în British Columbia, unde problema aceasta a rămas oarecum în aer.

Aceasta a fost portița folosită de liderele Wet’suwet’en – Dr. Karla Tait, Freda Huson și Brenda Michell – pentru a organiza ceremonia tradițională ce a devenit o acțiune de protest, iar polițiștii au intervenit în mijlocul pădurii pentru a aresta cele câteva duzini de susținători ai lor și a permite, astfel, continuarea lucrărilor la gazoduct.

Vestea arestării liderelor Wet’suwet’en s-a răspândit ca fulgerul prin social media, iar în următoarele zile grupuri de tineri indigeni din toate triburile, vopsiți pe fețe în culorile și cu simbolurile comunităților lor, purtând drapele de luptă, au declanșat o adevărată revoltă generală ce a cuprins întreaga Canada, de la un capăt la celălalt al țării cât un continent.

Grupurile sunt, în general, de câțiva zeci de ”războinici”, dar acțiunile lor s-au dovedit a fi foarte bine coordonate și deosebit de eficiente: blocarea unor linii de cale ferată în puncte strategice, în diferite provincii, a paralizat întregul sistem feroviar canadian, producând deja pagube ce se ridică la valori de miliarde de dolari.

Cele mai importante companii feroviare au anunțat că nu mai pleacă din gări nici trenurile lor de marfă nici cele de pasageri, astfel că navetiștii ajung cu dificultate la locurile de muncă, se înregistrează blocaje în aprovizionarea spitalelor sau magazinelor, dar nici buteliile cu gaz petrol lichefiat nu mai ajung la cei care au nevoie de acestea pentru încălzire în timpul iernii. A fost, de asemenea, blocată o parte a activității portului Vancouver de pe țărmul Pacificului, iar victoria simbolică a protestatarilor a fost ”ocuparea” intrării în parlamentul din capitala Victoria a provinciei British Columbia, astfel că deputații au fost nevoiți să-și suspende activitatea, fiindcă nu mai puteau să intre în clădire.

Între timp, se organizează zilnic mitinguri de solidaritate în toate orașele mari, la care participă un număr din ce în ce mai mare de activiști de toate felurile, de la eco-războinici, la extremiști de stânga sau anarhiști.

Puse în fața unei asemenea situații, autoritățile nu prea știu cum să reacționeze și aruncă pisica unii în curțile altora. Aflat într-un turneu prin Europa și Africa, premierul Justin Trudeau transmite mesaje împăciuitoare către protestanți, amintind, însă, că, totuși, Canada este încă un stat de drept, în care autoritățile ar trebui să aplice legile și să intervină în forță, dacă e nevoie, pentru a aplica acele legi. Evită, însă, să dea indicații sau vreun ordin concret în acest sens, iar autoritățile federale spun că nu e treaba lor, iar guvernele provinciale ar trebui să aplice fiecare legea la nivel local.

Premierul celei mai afectate provincii, Alberta, exportatoare de petrol și gaze naturale, spune că acțiunile de acum nu au nici o legătură cu drepturile indigenilor, ci sunt o ”repetiție” pentru blocajul total pe care intenționează să-l pună în aplicare unele grupuri extremiste (dacă prind curaj acum) pentru a opri construirea altor conducte vitale pentru economia Canadei, bazată încă în mare parte pe exploatarea resurselor naturale. Deocamdată, părțile implicate în conflict sunt față în față, fără să știe exact despre ce conflict este vorba și fără să se prevadă un final în viitorul apropiat.