În fața unui mare număr de credincioși, oameni de cultură și politicieni, în fața Bisericii Greco-Catolice ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a avut loc duminică dezvelirea bustului marelui patriot Petru Bran, întemeietorul învățământului în limba română din Satu Mare.
Evenimentul a fost organizat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, în colaborare cu Muzeul Județean și în parteneriat cu Protopopiatul Greco-Catolic Român.
Petru Bran s-a născut la 21 ianuarie 1821 în comuna Tohat, într-o străveche familie de preoţi. El este unul dintre cei 12 copii ai preotului Ioan Bran. După studiile primare, în perioada 1832- 1838, a urmat cursurile liceului din Baia Mare şi apoi teologia la Blaj, fiind hirotonisit preot în anul 1844.
A fost un student strălucit, despre care profesorul său, Ilie Vlassa, vorbea cu deosebită admiraţie chiar şi la adânci bătrâneţi. A slujit în parohiile Chilioara şi Hidig (Măierişte), iar apoi a ajuns vicenotar al sinodului notarial al Şimleului şi administrator al protopopiatului Pericei.
După o scurtă perioadă în care este paroh - protopop la Craidorolţ, în anul 1857 episcopul Ion Alexi îl aduce la Satu Mare în locul lui Ioan Gulovici, preot rutean care ajunge canonic la episcopia din Gherla. Moştenirea lăsată de Gulovici a fost una dezastruoasă, acesta nici măcar nu vorbea limba română.
Trecând prin dificultăţi de neimaginat, Petru Bran înfiinţează prima catedră de limba română în cadrul Gimnaziului Catolic Regal, la 12 octombrie 1859 şi pune bazele unei Societăţi de lectură a elevilor români din Satu Mare. În 1874 tipăreşte volumul „Mărgăritare seu sentintie poetice”, prima carte în limba română tipărită la Satu Mare.
Biblioteca românească sporeşte pe an ce trece, Societatea de lectură fiind un loc în care se învăţau poezii şi cântece româneşti. Dar viaţa ei nu a fost prea lungă, pentru că în 1875 biblioteca este vandalizată şi cartea românească dispare din şcoală pentru mulţi ani.
Activitatea literară al lui Petru Bran este destul de consistentă, vreme de două decenii - între anii 1850- 1870 - numele său apare în diverse publicaţii, îndeosebi în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” din Braşov şi „Sionul Românesc” din Viena.