„Dikk, te gadjo, noi numa’ atâta vrem, să scăpăm de Tonna”! – aşa ne-a întâmpinat unul dintre participanţii la „Adunarea Generală” a filialei locale a Partidei Rromilor de la Carei, desfăşurată sâmbătă pe stadionul Victoria din localitate.
Tonna este porecla celui care a fost până sâmbătă preşedintele filialei careiene a Partidei Rromilor, pe numele său adevărat Andrei Lakatos, condamnat pentru călăuzire de persoane care trec ilegal frontiera şi cercetat pentru înşelăciune. Ţiganii din Carei, cel puţin cei care au fost în număr de vreo 70 sâmbătă, pe stadionul Victoria, îl acuză că face diverse „şmecherii” împreună cu „omul lui”, Sebestyen Geza, angajat la Primăria Carei pe post de expert în problema rromilor.
Ţiganii se plâng că din cauza „colaborării” dintre cei doi, nu-şi primesc ajutoarele sociale care li s-ar cuveni, acestea dispărând după regula „Cine-mparte, parte-şi face”. Ţiganii acuză şi conducerea Primăriei Carei, susţinând că nu sunt primiţi în audienţă şi nimeni nu vrea să le audă păsurile. La evenimentul de sâmbătă nu a participat nici un reprezentant al autorităţilor locale, deşi ţiganii susţin că l-au invitat atât pe primar, cât şi pe viceprimar.
Au fost prezente, în schimb, efective importante ale Poliţiei, cu tot cu mascaţi, cu tuburile de gaze lacrimogene la vedere, într-o desfăşurare de forţe cum nu s-a mai văzut pe stadionul respectiv la nici un meci al echipei locale de fotbal.
„Ostilităţile” au fost conduse de preşedintele judeţean al Partidei Rromilor, Horvath Ignacz, zis Burti, dar, aşa cum era de aşteptat, din când în când pierdea controlul, fiindcă îi era imposibil să disciplineze o mulţime colerică, cu un comportament haotic şi iraţional, cu reacţii specifice etniei pe care o conduce, teoretic.
„V-am spus să nu aduceţi puradei aici, că asta-i treabă serioasă” – se răstea Burti la ţigani, dar adevărul e că din toată mulţimea aceea, puradeii au fost cei mai cuminţi.
Spiritele s-au încins mai ales când a apărut Geza de la Primărie, acesta fiind huiduit copios şi alungat din zona mesei prezidiului.
Mulţimea a fost mai moderată în huiduieli, însă, atunci când a apărut însuşi Tonna. Acesta s-a aşezat la masa de prezidiu, sigur pe el şi cu atitudine sfidătoare, ceea ce i-a cam descumpănit pe ţiganii care şi aşa se plângeau că au fost ameninţaţi de oamenii lui Tonna să nu participe la adunarea de sâmbătă.
În acel moment chiar şi Burti a lăsat-o mai moale, anunţând mulţimea că nu poate să facă altceva decât să-l suspende din funcţie pe Tonna, urmând să desemneze un nou preşedinte în cursul săptămânii viitoare. Atunci i-a sărit ţandăra singurului candidat pentru postul de preşedinte al filialei locale a Partidei Rromilor, Marcel Szocsi, care a venit la stadion convins fiind că alegerea sa e doar o formalitate.
Proaspăt întors din Spania, înzorzonat cu ghiuluri şi lănţuguri de aur, cu geacă de piele, pantaloni de trening şi adidaşi jmekeri, Marcel a fost recomandat de cei din jurul mesei de prezidiu ca „băiat bun, cu 12 clase, care vorbeşte cinci limbi”. Iniţial a stat cuminte, dar când a auzit că Burti vrea să tragă de timp cu alegerea sa în funcţia de preşedinte s-a înfuriat şi a început să incite mulţimea, care scanda în continuu „Îl vrem pe Marcel, acum”!!!
Până la urmă a fost aşa cum a spus Burti, adică Tonna nu mai e, formal, liderul ţiganilor din Carei, iar noul preşedinte va fi desemnat de conducerea Partidei Rromilor, la Satu Mare, adică ţigănia de sâmbătă de pe stadionul Victoria a fost doar o chestie de faţadă.
De intervenţia mascaţilor nu a fost nevoie, chiar dacă tensiunile riscau în unele momente să degenereze, iar participanţii la adunarea de sâmbătă s-au întors la cocioabele lor la fel de nelămuriţi şi lipsiţi de orice speranţă cum au fost întotdeauna.
Evenimentul de sâmbătă de la Carei, pe lângă aspectul său „pitoresc”, prezintă interes şi prin comparaţia cu ceea ce se întâmplă la doar zece kilometri distanţă, dincolo de graniţă. Acolo, comunitatea rromă se pregăteşte deja sufleteşte pentru venirea la putere, într-o formă sau alta, din primăvara anului viitor, a Extremei Drepte, după care manifestări de genul celei de sâmbătă de la Carei vor fi, practic, de neimaginat. La noi, încă se poate.
Anyway, nu totul e negru, scandalos şi urât. În timp ce bărbaţii se certau de mama focului în jurul mesei de prezidiu aşezată în „loja oficială” a stadionului, o mămică tânără, care în mod evident dorea să aibă de-a face cât mai puţin cu acest circ, a profitat de posibilitatea de a se plimba liber pe stadion şi şi-a dus copilul şi sora pe gazonul terenului de fotbal, pe care echipa locală de juniori tocmai se pregătea să înceapă antrenamentul. Nimeni nu le-a alungat, iar fotbaliştii chiar i-au aruncat copilului o minge, să se joace. Mai există, totuşi, speranţă?