Dumnezeu a dat vreme blândă de Ziua Morţilor, astfel că cimitirele din judeţ au fost poate mai pline de viaţă ca niciodată. Şi de zâmbete.

Nu ne referim neapărat la zâmbetele cucoanelor care au trecut pe la coafor să se aranjeze înainte de vizita la mormintele părinţilor, nici la cele ale adolescentelor care nu-şi puteau dezlipi telefoanele mobile de la urechi nici în faţa crucilor, după ce-şi trimiseseră toată ziua smiley-uri de Halloween pe messenger.

Nu ne referim nici la zâmbetele satisfăcute ale preoţilor care comunicau „taxa” înainte de a spune rugăciunile lângă pietrele de mormânt, la cererea familiilor, şi nici la rânjetele conducătorilor unui partid care au considerat că a trimite în preajma aglomeraţiilor din cimitire o maşină echipată cu megafoane, din care se auzeau îndemnuri la vot, constituie o metodă eficientă de a face campanie electorală.

Ne referim mai mult la zâmbetele oamenilor care şi-au reîntâlnit rudele şi prietenii pe care nu i-au văzut demult, lângă mormintele celor dragi despre care au avut ocazia să depene amintiri.

La mormântul bunicii

„Din pământ reavăn

flori peste mormânt

pentru vaza cu nostalgii firave

rămasă pe brâul scorojit de ploi

Geamătul odraslei plânge chircit

după ochii tăi blânzi

netulburaţi de ceasul înfricoşătoarei morţi

rămas estompat pe miezul primăverii fragede

Din pământ bătătorit

flori renasc peste mormântul bunicii

străjuit de crucea rugăciunii”.

Dumitru Ţimerman