În ziua de 30 august 1940, miniștrii de Externe ai României și Ungariei semnau la Viena, după un ”arbitraj” impus de Germania nazistă și Italia lui Mussolini, pactul care de atunci a intrat în istorie sub numele de ”Diktatul de Viena”.

În baza acestuia, România ceda Ardealul de Nord Ungariei, cu tot cu populația de peste 2,5 milioane etnici români, precum și populația de alte etnii. Câteva zile mai târziu, șeful statului maghiar de atunci, Horthy Miklos, intra călare pe cal alb în Satu Mare și începea o perioadă de prigoană pentru populația românească, fiind ”luați în vizor” mai ales preoții și intelectualii, adică fruntașii comunităților.

Pe teritoriul actualului județ Satu Mare, comunitățile moților din Câmpia Careiului au devenit ținte sigure, iar cei care nu au reușit să-și părăsească din timp localitățile și să se refugieze dincolo de noile granițe trasate, au fost deportați în vagoane de vite sau supuși unor atrocități greu de imaginat.

Urmașii victimelor de atunci au comemorat și în acest an Diktatul la monumentul ridicat în curtea bisericii greco-catolice din Carei, dedicat refugiaților și expulzaților din Ardealul de Nord. La manifestare a participat și deputatul PNL de Satu Mare, Adrian Cozma, al cărui discurs îl redăm în continuare:

”În urma Diktatului de la Viena, România pierdea 43.492 km pătraţi din teritoriul naţional şi peste 2,6 milioane de locuitori. Mai sunt în această țară unii care celebrează intrarea lui Horthy în țară, deși avem o lege în acest sens, care interzice acest lucru. Cred că e de datoria noastră să spunem tuturor, viitoarelor generații, adevărul istoric.

Transilvania de Nord a fost smulsă, dar mai mult, tot ceea ce s-a făcut atunci e de tristă amintire. În aceste locuri s-au scris pagini cutremurătoare ale istoriei noastre relativ recente. Sute de mii de persoane au ajuns în lagăre de concentrare. Un act impus României prin forță și constrângere.

Transilvania de Nord a fost cedată fără luptă armată, dar NU fără luptă. Sute de preoți ortodocși au rămas ca eroii în parohiile lor, luptând pentru identitatea națională, de multe ori chiar cu prețul vieții.

O zi care nu trebuie uitată. Bunicii noștri au fost martori la nelegiurile hortyste și asta e singura pagină de istorie care trebuie spusă. Astăzi, noi arătăm că nu suntem ca ei, că fiecare minoritate are dreptul de a trăi în armonie și că poate să-și construiască un viitor în România. Sigur că unii consideră că prin puterea pe care o au, pot deturna acest sens, oprimând chiar majoritatea și acest lucru este nepermis. Noi vom lupta umăr la umăr să aducem echilibru în tot ceea ce înseamnă administrație astăzi. Administrația trebuie să fie pentru toți românii și asta vom face!”